Fundația conacului a fost săpată nu departe de biserica satului, pe malul pârâului „Macskás”. Lucrările de construcție au fost conduse de meșterul denumit Raffay, lângă care au lucrat locuitori ai satului. În timpul lucrărilor s-a primit mult ajutor și din partea locuitorilor veniți din sate învecinate. Acest gest l-a mișcat în mod special pe Benedek Elek, care se uita cu uimire la căruțele cu pietre de granit care intrau în curtea sa. Localitatea Bățanii Mici era deasemenea foarte mândră de faptul că acest scriitor renumit a revenit în satul său natal să-și construiască o casă. Comuna a donat lemnele pentru arderea țiglei și cărămidei, construirea acoperișului cu țiglă s-a realizat tot cu ajutorul locuitorilor din sat.

Casa s-a construit timp de doi ani, lucrările finalizându-se în anul 1898. Conacul cu pridvor și cu opt camere, construit în stil clasicist (perioada târzie), a devenit un adevărat castel pe lângă casa lui Benedek din Budapesta. Deși, iarna se încălzeau doar două camere, vara erau perioade în care chiar și treizeci de persoane înconjurau masa extensibilă de 14 metri din sufragerie. El vroia o casă mare, ca copii lui, chiar și nepoții lui să trăiască în acest conac. Pe atunci, Benedek Elek avea deja cinci copii, al șaselea era pedrum și încă îi trăiau părinții. Dorința lui era ca copii lui să aibă camera proprie, chiar și după ce își întemeiază o familie. Pe fațada conacului, în triunghiul aflat deasupra pridvorului cu stâlpi, se vede și azi numele soției sale Mari, înscrise cu litere aurii, deoarece fără iubirea, îngrijirea, susținerea și ingeniozitatea ei, acest conac nu s-ar fi construit.

Când conacul s-a finalizat, s-a început amenajarea terenului. Pe moșie s-a amenajat o livadă cu sute de metri, apoi s-au plantat puieți de arbori de pin și s-au dezvoltat clădirile anexe. Între pinii care deschideau drumul spre conac, scriitorul Elek a plantat mere, pentru bucuria celor care treceau pe acolo. În partea de sus a grădinii a plantat pini, iar în cealaltă parte foioase. În scurt timp, în grădina mare din jurul casei s-a creat un mediu de basm, unde pădurile, parcurile și promenadele erau prezentate în poezii scurte. Din 1929, după moartea lui Benedek Elek, conacul din Bățanii Mici a stat gol timp de ani de zile, familia vizitând locul doar la vară. În absența rudelor, conacul era îngrijit de săteni și de rude îndepărtate, și în afară de spargeri minore, la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial s-au păstrat aproape toate lucrurile în forma lor originală.

Schimbarea s-a produs în primăvara anului 1944, când fiica lui Benedek Elek, Flora, care era profesoară de caligrafie și sport la școala de fete din strada Dohány, din Budapesta, a ieșit la pensie și s-a mutat în conacul din Bățanii Mici. La sfârșitul anilor 1940, consiliului județean din perioada comunistă se gândea pe ce listă să o treacă pe domnișoara Flora (așa cum o numeau sătenii), cu cele 12 hectare de teren și cu conacul Mari. Membrii Comitetului Partidului Comunist Român au sosit cu mașina la conac și au înștiințat-o pe domnișoara Flora, titulată chiabur, că trebuie să se mute, deoarece casa cu multe camere se va transforma într-un cămin pentru copii. (A existat un moment când în conac se dorea crearea unui sediu al cooperativei). Din fericire, datorită personalității inedite, relațiilor bune ale domnișoarei Flóra, acest caz a fost rezolvat într-un scurt timp. Grădina mare a fost naționalizată, dar „tanti” Flóra și-a putut păstra casa cu cărțile sale fabuloase, tablouri, ziare legate, cât și parcul, în care din acest moment și-a primit nu doar rudele din Budapesta, ci și oaspeții veniți doar să vadă casa lui Benedek Elek. În scurt timp, conacul din Bățanii Mici a devenit un adevărat loc de pelerinaj. „Tanti” Flora s-a ocupat și a păstrat memoria lui Benedek Elek și a contribuit în mod semnificativ la aplicarea plăcii comemorative din 1959, la ceremonia de 100 de ani de la nașterea lui Benedek Elek. Astăzi, clădirea găzduiește Casa memorială a lui Benedek Elek.