• După elementele arhitecturale simple și puține și structura conacului, data construcției conacului ar putea fi plasată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Construcția și mobilarea conacului se leagă deja de numele lui Albert Petrichevich-Horváth, care datorită loialității lui față de Curtea de la Viena, între anii 1840–60 și-a construit o carieră strălucită în administrație.

     

  • Caracterul baroc al clădirii se datorează în primul rând arcadelor semicirculare ale coridorului situat de-alungul faţadei de vest. Dinspre curte, coridorul cu arcade este prevăzut cu parapet, străpuns în mai multe axe de intrări flancate cu montanți din piatră cioplită. Aceste intrări sunt rezultatele unor modificări realizate în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

  • Conacul și-a căpătat forma sa de astăzi după mai multe serii de reconstrucții. Aceste transformări au rezultat, din păcate, în pierderea caracterului său ornamentat de dinainte. Prima dată a fost adăugat clădirii un nou acoperiș mansardat cu acoperiș dublu, iar mai târziu tot la această parte a clădirii a fost adaugată o întreagă anexă în partea de nord-est a conacului. Mai mult, s-a construit și o altă anexă modernă la partea din spate a clădirii originale, care este complet diferită în cea ce privește stilul său de clădirea originală.

  • Pe locul edificiului actual se găsea încă din anii 1680 cabana de vânătoare a lui Forray András, iar castelul actual a fost construit în anii 1830 în locul acestuia. Castelul a fost refăcut în stil neoclasic în secolul al XIX-lea, timp în care castelul se afla în proprietatea familiei Hunyady. După moartea contelui Hunyady Károly, castelul a fost cumpărat de către familia Mocioni, familie aflată în relații apropiate cu familia regală română. De aici, castelul a trecut în proprietatea lui Mihai I., care a început lucrările de realibilitare, după care, în 1945 a fost naționalizat.

  • Conacul fiind construit pe un deal, partea veche a acestuia a fost transformată în două nivele. Chenarele ferestrelor datează din primele decenii ale secolului al XIX-lea.

  • Înainte de naționalizare, a ajuns în posesia familiei Vass, iar după un timp l-au numit moștenitor pe Liviu Teofil Somesan, persoană care a avut grijă de un membru mai în vârstă al familiei. În prezent, clădirea, restituiră familiei Vass și lui Teofil Somesan, este de vânzare.


  • Conacul, construit din piatră și cărămidă, are șapte încăperi, având o suprafață totală de 340 metri pătrați. Elementul care accentuează clădirea este pridvorul delimitat de patru stâlpuri, aflat în partea de sud. Proprietarul actual a renovat întreaga clădire.

  • În ziua de azi, într-o parte a clădirii funcționează o cârciumă, iar celelalte părți sunt utilizate ca și locuințe.