Castelul de azi a fost probabil construit de Teleki György și de soția acestuia, Kendeffy Ilona, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Castelul era înconjurat de un parc deondrologic. Dintre cei trei copii ai lor, Blanka s-a căsătorit în 1888 cu Fáy Viktor, ei fiind proprietarii domeniului și la începutul secolului al XX-lea.
Este cunoscută sub numele de conacul Könczey-Páll, acum fiind ocupată şi deţinută de familia Páll. Pe frontonul prispei, există o inscripţie după care conacul cu acoperiş de şindrilă a fost construit în 1608 şi renovat în 1829.
Familia generalul Gyulay Ferenc I a primit în anul 1638 moșia din Mintia în cadou și în foarte scurt timp începe construirea castelului-reședință a familiei. Castelul s-a construit conform stilului renascentist, care a suferit ulterior anumite modificări comandate de către contele Gyulay Lajos, ultimul moștenitor al familiei.
Inițial, pe fațada principală a clădirii cu formă în plan dreptunghiulară se afla un pridvor cu brâu median, susținut de arcade cu terminație semicirculară, la mijloc aflându-se un portic deschis, cu arcade, susținut de doi pilaștri și doi stâlpi.
Cetatea s-a restaurat în perioada 1975-1981. În prezent, în cetate funcționează un restaurant cu specific medieval și tot aici se poate observa o expoziție de arme. Dealul este împădurit și amenajat cu alei.
Accesul în castel s-a fortificat printr-un șanț de apărare. În 1617 apare menționat ca fiind castelul de vânătoare al lui Gabriel Bethlen. Castelul, cât și biserica aflată pe această proprietate, au fost renovate de principe, apoi în anul 1619 Gabriel Bethlen a donat castelul cancelarului său, Simon Pécsi.
Satul a fost primit cadou de către familia aristocratică Bethlen în anul 1577. Aici s-a născut Bethlen Gábor, principele Transilvaniei. Clădirea cu un singur etaj era protejat la nivelul parterului de numeroase creneluri, la etaj având ferestre duble în stil renascentist era un model tipic de conac al aristocraților din secolul al XVI-lea, conac, care pe lângă condițiile de protecție mai oferea și o viață confortabilă locuitorilor.
Localitatea situată în partea de est a județului Bihor, la sud-est de Marghita, de-alungul văii Bistrei, a fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1305, sub denumirea de „Cheyteluk”, apoi în 1406 a apărut sub denumirea de Ciutelec, numele localității însemnând „teren cultivat”.