• Intrarea în încăperile cu planșeu cu grinzi se face prin ușile care se deschid dinspre pridvoarele cu arcade. Pe partea porții, prin scările care duc spre etaj, se face legătura dintre nivelul inferior al pridvorului și spațiile de la etaj, intrarea fiind marcată de arcul în plin cintru (semicircular).

  • Castelul a fost construit de Contele Pál Bethlen (1851–1935), fiul contelui Pál Bethlen (1798–1859) şi a contesei Mária Bethlen (1827–1876), care după finalizarea studiilor, a întreprins o călătorie mai lungă în străinătate, după care a făcut armata timp de 5 ani. La începutul anilor 1870 a revenit pe moşia lui din Beclean. Prima lui soţie a fost contesa Gabriella Rhédey (1861–1883), de la care s-a născut fata cu numele Ida (1880–1895), fata care a avut un destin tragic. Monumentul ei funerar este cea mai frumoasă piesă a cimitirului familiei Bethlen. Circumstanţele construirii castelului aflat în proprietatea lui Pál Bethlen sunt neclare.

  • Conacul cu două etaje cu pridvor a fost construit din cărămidă. Pe frontonul triunghular se vede data de 1918. Acoperișul în două ape țeșit este acoperit cu țiglă. Nimeni nu locuiește aici, proprietarii îl folosesc ca și casă de vacanță.

  • Oamenii de știință sunt de de părere că acest castel s-a construit de Kamuthy (II.) Balázs, iar aripa de vest conține edificiul care datează din anul 1620, care reprezintă baza prezentului castel. Cu mai mult de jumătate de secol, la sfârșitul sec. XVIII, începutul sec. XIX, proprietarul de atunci, contele Wesselényi (VI.) István a modificat conacul construit în stil renascentist, în castelul neoclasic, oferindu-i forma actuală de ”U”.

  • La momentul construcției, conacul s-a prezentat ca o clădire cu două ori trei nuclee cu axa pidvor și bucătărie. În partea dreaptă a pidvorului (primul palat), la poarta curții și pe partea zidului de protecție a Bisericii Luterane, patronate de proprietari, se afla sufrageria și Casa Domnului, pe cealaltă parte aflându-se casa femeilor și a fetelor, de unde scările duceau spre grădina de flori.

  • După 1989, până nu demult, conacul s-a folosit drept sediu al companiei locale de alimentație cu gaz, apoi fiind amenajat ca și cămin de bătrâni. În prezent, clădirea este goală și a început să se deterioreze rapid, iar curtea frumoasă de odinioară a devenit neîngrijită.

  • Castelul a fost etajat, drept urmare și-a pierdut aspectul inițial. Castelul este înconjurat de un parc dendrologic în care se găsesc tot felul de specii interesante, arbori tisa, platani, arborele prințesei, însă acesta este neglijată de ani de zile.

  • În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conacul a fost extins spre est, pe partea dinspre stradă, cu o nouă încăpere. Tot din această perioadă datează și anexa gospodărească în fața laturii principale a conacului, cât și grădina din spatele clădirii.