Din anul 1798, József Balási (III) a fost grefierul Gubiernului Transilvaniei, apoi în următorii ani a devenit asesor al localității Cașin, având mandat până în anul 1809. În 1810 a devenit conducătorul istoricului Scaun al Cașinului, îndeplinindu-și funcția timp de aproape 23 de ani. În 1832 a devenit judecătorul regal al Curții de Apel Târgu-Mureș, iar între anii 1828-1841, în calitate de reprezentant constructor, a dirijat construcția Pretoriumului – sediu al Scaunului Ciucului. Și-a atins apogeul carierei sale în anul 1841, atunci când a fost numit judecător regal al Scaunului Ciucului. Și-a îndeplinit funcția pînă în anul 1849. Meritele sale în domeniul justiției și al administrației publice au fost admise prin donația scrisorii nobiliare prevăzute cu blazonul domnitorului maghiar, Regele Ferdinand. După moartea lui József Balási, în partea a doua a sec. XIX, castelul din Imper și domeniul care aparține acesteia a trecut în proprietatea fiului său cel mic, Lajos Balási (1826-1898). În lipsa unui descendent direct, proprietatea a fost împărțită între restul familiei. Timp de mai multe decenii, membrii familiei Balási au îndeplinit funcții de ofițer, avocat sau judecător. Documentele, actele oficiale colectate s-au păstrat în ramura Curtuișeni ai familiei, unele fiind păstrate în localitatea Imper. Ambele părți de documente au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Castelul aflat în ruine s-a reconstruit în anul 1970, lucrările de renovare fiind executate și ulterior de către chiriașul clădirii. Înainte să moară, József Balási (VII) (1915-2004) a lăsat castelul, drept moștenire, Episcopiei Romano-Catolice din Transilvania.

Castelul din Imper Cașin Nou a fost construit în stil baroc (perioada târzie). Lucrările de construcție s-au realizat de către specialiști din Cașin, sub îndrumarea meșterilor de la Viena. Clădirea are o structură simetrică, atât în interior cât și în exterior: elementul central, dominant al fațadei lungi de șapte șiruri este balconul cu arcade, tripartit, aflat pe latura sudică, respectiv intrarea principală, tripartită, aflată pe latura nordică. Totodată, se observă pilaştri cu capiteluri de stil ionic, încadrate pe fațada longitudinală cât și lezenele și profilurile rusticizate ale tencuielii. Ferestrele au șpaleți drepți, iar ferestrele marginale ale fațadelor laterale, respectiv ale fațadelor principale sunt prevăzute cu ancadramente din tencuială, mai simple, iar cele amplasate central au ancadramente bogate, semicirculare, din tencuială. Cele două nivele ale castelului sunt separate prin cornișe care înconjoară clădirea. Pe acoperișul în două ape, țeșit, se observă două coșuri de fum, pe care este inscripționată anul terminării construcției: pe una apare inscripția ANNO, iar pe cealaltă anul 1833. Cu excepția etajului, fiecare încăpere are tavan boltit, iar coridorul interior este cu arcade. Sala mare aflată la etaj adăpostea biblioteca mare și depozitul de arme. Arhiva conacului Balási a fost distrusă pe timpul celor două Războaie Mondiale, iar arhivele familiale ale locuitorilor au căzut pradă bombardamentelor germane, din data de 1 septembrie 1944, apoi luptelor care au durat mai multe săptămâni. Reconstrucția monumentului istoric a început în anii 1970, ulterior efectuându-se lucrări de renovare. În prezent, castelul impunător, construit în stil baroc (perioada târzie), găzduiește un muzeu.

Drept de proprietate: clădirea a fost închiriată pentru 30 de ani de fundația preotului franciscan Böjte Csaba, în vederea funcționării ca și casă de copii.