Original, castelul era o construcție cu un singur etaj, pe ambele nivele întindându-se coloane – la parter șase coloane dorice, la etaj, coloane fără capitel – în spatele cărora se afla o loggie. Ulterior, aceasta s-a zidit. La ambele extremități ale clădirii, deasupra nivelului central, s-a amplasat câte un bastion.
Rezultatul restaurării acestui castel a fost ridicarea părții centrale ale acestuia și construcția a mai multor elemente decorative. Ultimul proprietar al acestui castel a fost Béldi László (1870-?), prefectul Comitatului Târnava-Mare. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, familia Béldi a vândut castelul lui Barbu Pantazi, inginer român, în posesia căruia nu a rămas mult, deoarece castelul a fost naționalizat de comuniști.
La sfârșitul celui de-al Doile Război Mondial, castelul a fost incendiat de nemții aflați în retragere. De atunci castelul a intrat în degradare, pe acesta efectuându-se doar niște lucrări mici de conservare.
Castelul Szentkereszty-Bethlen s-a construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către Szentkereszty (II.) Zsigmond (1817-1891). Clădirea mică, cu un singur nivel, având forma în plan dreptunghiulară, este divizată în trei părți de clădire. După naționalizare, în castel a funcționat o școală elementară, iar azi incinta clădirii găzduiește biblioteca Liceului Teoretic Pavel Dan.
Castelul de astăzi se află în mijlocul satului, pe un mic deal, înconjurat de ceea ce a rămas din parcul de două hectare. Castelul a fost construit de către Lajos Sombory și soția lui, Irma Kozma în stil eclectic, tipic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Familia Pataky și-a cumpărat imobilul din Deaj în secolul al 19-lea. Conacul a fost construit în stil neo-baroc tot în secolul al 19-lea. Nucleul edificiului este constituit dintr-o clădire cu plan dreptunghiular, fără etaj, alcătuită din două părți, la care se adaugă mai multe construcții anexe.
Pe suprafața de 1100 m2, în fața castelului frumos decorat, s-a amenajat un parc bine îngrijit, un teren de tenis și o herghelie de cai și proprietarii au trăit aici fericiți, până la naționalizare.
În 1860, conform lui Orban Balazs: „a fost un castel voluminos și fortificat, care în prezent, se află parțial în ruine, o parte a acestuia fiind modificat”. În anii 1870, la ordinul lui Máriaffy Albert, castelul s-a modificat, lucrările de construcție fiind executate de maistrul zidar Soós Pál (1843-1910) din Târgu Mureș.
Specialist atestat în restaurarea monumentelor ist
