• În 1939, castelul a ajuns în posesia medicului Adam Iancu din Curtici, care a defrișat 10 hectare din parcul din jurul edificiului. Din 1968, parcul cu cele 17 hectare rămase, este declarat parc dendrologic, aici găsindu-se specii ca Arborele padogelor (Gingko biloba).

  • Original, castelul era o construcție cu un singur etaj, pe ambele nivele întindându-se coloane – la parter șase coloane dorice, la etaj, coloane fără capitel – în spatele cărora se afla o loggie. Ulterior, aceasta s-a zidit. La ambele extremități ale clădirii, deasupra nivelului central, s-a amplasat câte un bastion.

  • După schimbarea imperiului, în 1920, castelul a fost cumpărat de preotul din Peșteana, Iacob Samuel, iar până în 1939 într-o aripă a castelului se țineau slujbele religioase ortodoxe. În 1950, castelul era sediul Consiliului Raional, din 1968 era utilizat ca atelier de lăcătușerie, după care a devenit sediul unui spital. În urma lucrărilor de renovare din anul 2007, unele tâmplării au fost schimbate cu tâmplărie PVC.

  • Conacul care a servit drept grădiniță și în ultimele decenii a suferit mari ravagii, se află în proces de renovare. Grădina, odinioară frumoasă și unică, cu plante rare, astăzi, se află deasemenea într-o stare neglijată.

  • Castelul are o formă în plan dreptunghiulară, este o construcție din cărămidă, cu un singur nivel, sub care se observă un subsol mare.Castelul are o formă în plan dreptunghiulară, este o construcție din cărămidă, cu un singur nivel, sub care se observă un subsol mare.

  • Clădirea dreptunghiulară, construită din piatră și cărămidă, este perpedinculară pe stradă. Conacul are cinci încăperi și un pridvor.

  • Asemenea multor clădiri nobile din regiunea Baraolt, castelul a fost construit în stil renascentist (perioada târzie), iar în secolul al XIX-lea i s-a adăugat o aripă, construită în stil clasicist. Clădirea conține mai multe scupturi în piatră, valoroase, construite în stil renascentist (perioada târzie).

  • Moșia din Ozun a fost din secolul al XV-lea în proprietatea familiei Béldi, iar tot în acest secol s-a construit și un conac pe proprietate. Până la naționalizarea din 1949 castelul se afla în proprietatea contesei Mikes Kelemenné Béldi Emma. După naționalizare, clădirea a fost transformată și folosită drept sediu pentru diverse întreprinderi. Familia Mikes a redobândit clădirea în 2004, în urma unui proces.