• Familia Nopcsa era o familie nobiliară de origine română din Țara Hațegului, primul strămoș veritabil al acestei familii fiind Szilvási Iván (Ioan). În sec. XVIII-XIX, această familie a devenit una dintre cele mai dominante familii nobile din Sudul-Transilvaniei.

  • Moșia din Ozun a fost din secolul al XV-lea în proprietatea familiei Béldi, iar tot în acest secol s-a construit și un conac pe proprietate. Până la naționalizarea din 1949 castelul se afla în proprietatea contesei Mikes Kelemenné Béldi Emma. După naționalizare, clădirea a fost transformată și folosită drept sediu pentru diverse întreprinderi. Familia Mikes a redobândit clădirea în 2004, în urma unui proces.

  • La mijlocul secolului secolului al XVIII-lea, în locul conacului de astăzi se aflau mai multe clădiri șubrede din lemn. Teleki Pál și Haller Borbála au reconstruit clădirea în stil baroc.Teleki Pál și Haller Borbála erau cei care au ordonat crearea formei dreptunghiulare a castelului: pe laturi se aflau magaziile, grajdul și închisoarea, în spate clădirea principală reconstruită între anii 1750 și 1752, iar în față se afla bastionul de poartă construită în jurul anilor 1760. Bastionul de poartă, clădire în care se afla și a capelă, ulterior a fost folosită ca casă de oaspeți.

  • În ziua de azi, într-o parte a clădirii funcționează o cârciumă, iar celelalte părți sunt utilizate ca și locuințe.

  • Castelul are o formă de pătrat, neregulat, cu circa 30m lungime a laturilor și cu câte un turn rotund la fiecare colț al clădirii. Dintre acestea, turnul din sud-vest s-a păstrat până la crenel, fiind restaurat în secolul al XIX-lea, turnul sud-estic se află în ruine, păstrându-se până la primul nivel, iar celelalte turnuri pot fi deduse doar prin inegalitățile suprafeței de teren.

  • Contele Teleki Géza a construit un castel frumos, la care aparținea și un parc mare. Ultimul proprietar al conacului a fost prim-ministrul contele Teleki Pál, care l-a utilizat și pentru vânătoare.

  • În urma reconstrucției din epoca baroc, edificiul și-a căpătat șarpanta în tip de mansardă cât și șirul de arcade curbate ale fațadei dinspre curtea interioară. În prezent, aripa de sud, pe care se afla poarta care dădea spre curte, deasupra căreia se afla turnul cu ceas, este în ruine. Din sec. al XIX-lea castelul a servit ca oficiu (tribunal, procuratură, închisoare, arhivă) sau chiar școală. Renovarea castelului este și azi în desfășurare. Incinta castelului găzduiește un muzeu dedicat armenilor din Transilvania.

  • Scândurile cu ornamente stuc, care jucau rolul unui tavan, s-au deteriorat, motiv pentru care azi se observă o replică a acestui tavan. Deasupra pridvorului se află un fronton în stil baroc, tot o copie a originalului care s-a prăbușit. Fațada este ornată cu decorații de stucătură.