• Conacul cu două etaje cu pridvor a fost construit din cărămidă. Pe frontonul triunghular se vede data de 1918. Acoperișul în două ape țeșit este acoperit cu țiglă. Nimeni nu locuiește aici, proprietarii îl folosesc ca și casă de vacanță.

  • Cetatea s-a restaurat în perioada 1975-1981. În prezent, în cetate funcționează un restaurant cu specific medieval și tot aici se poate observa o expoziție de arme. Dealul este împădurit și amenajat cu alei.

     

  • Situat în centrul satului, conacul Nopcsa cu acoperișul surpat așteaptă să piară.

  • Conacul și-a căpătat forma sa de astăzi după mai multe serii de reconstrucții. Aceste transformări au rezultat, din păcate, în pierderea caracterului său ornamentat de dinainte. Prima dată a fost adăugat clădirii un nou acoperiș mansardat cu acoperiș dublu, iar mai târziu tot la această parte a clădirii a fost adaugată o întreagă anexă în partea de nord-est a conacului. Mai mult, s-a construit și o altă anexă modernă la partea din spate a clădirii originale, care este complet diferită în cea ce privește stilul său de clădirea originală.

  • Conacul este situat în centrul satului, este în stare bună, și găzduiește Consiliul Local și Primăria Cernat.

  • Din porticul aflat pe partea de vest a clădirii, se poate intra într-un hol închis, din care se deschide o sală de mese spațioasă. În partea de sud se găsesc două dormitoare, și în afară de acestea, restul încăperilor au și subsol.

  • Există o placă memorială pe fațada clădirii care denotă că Zathureczky Emília, soția lui Cserey János, trăia aici. Ea era un mare colecționar. În 1875 a fondat un muzeu bazat pe colecția ei amplă. Mai târziu, în 1879, a dedicat colecția și muzeul secuimii, care ulterior a fost transformată în cea ce știm astăzi ca Muzeului Național Secuiesc.

  • Predecesorii familiei Csáky s-au stabilit în sat la sfârșitul secolului al 16-lea, când Báthory Zsigmond, principele Transilvaniei, a donat moșia lui Csáky István, comandantului oștirii Transilvaniei. El a început să construiască un castel în stil clasic în 1808. La vremea aceea acel castel era cea mai prestigioasă cladire din întreaga regiune.