Cel mai probabil, reconstrucția castelului a fost necesară, fiindcă aceasta a fost distrusă în timpul răscoalei țărănești din 1784. Castelul a mai suferit o transformare în 1937, la îndemnarea baronului Daniel Bánffy (II) și a celei de a doua soții a acestuia, contesa de Zich si Vasonkeo, Zichy Maria Huberta.

Castelul este construit pe un singur nivel și are un acoperiș  tip mansardă, construită în stil baroc. Fațada principală și cele două fațade laterale au fost construite în același stil -  atât la parter, cât și la mansardă sunt vizibile câte patru tocuri de geam în stil baroc. Castelul putea fi accesat și de pe panta dealului, prin intrarea flacată de coloane ionice și balustradă, amplasată la parterul fațadei posterioare, în axul central al clădirii. La etaj, profitând de condițiile de teren, nivelul mansardei s-a legat de grădina aflată peste panta dealului, în mod neobișnuit, printr-o construcție asemănătoare unui pod. Treptat, clădirile s-au deteriorat în perioada de după naționalizare. După 1949, un timp îndelungat, castelul a fost folosit ca și școală, iar după nenumărate procese, în anul 2004 proprietatea a fost retrocedată familiei.