Castelul a fost construit din  rămășițele și pe locul unei conace deteriorate în revoluția din 1848-1849. Reconstrucția a început în anul 1859 de către noul proprietar, br. Bánffy Albert. Baronul a mai efectuat modificări suplimentare în 1870 cu ajutorul arhitecului Kerekes Márton. Fiul lui br. Bánffy Albert și Eszterházy Ágnes, br. Bánffy Ádám (1847–1887) s-a căsătorit în același an cu Wesselényi Mária și s-au mutat în castelul de la Răscruci. Reconstrucțiile cele mai însemnate s-au efectuat pe perioada lui br. Bánffy Ádám, când s-a mai adăugat un etaj la castel și a fost finalizată fațada eclectică. Pe fațada dinspre curte apare o pictură veche pictată de Kelemen Lajos, care prezintă condiția clădirii de dinainte de reconstrucție, pictură pe care apare o clădire cu mansardă. În 1885-86 au fost finalizate camerele de la etaj și holul cu scările ornate. Ca urmare a lucrărilor, a fost schimbată lambriul, tâmplăria și a fost construită fațada dinspre curte. Renovarea exterioară și interioară a castelului s-a finalizat în 1887. Chiar și cunoscutul arhitect clujean, Horváth Lajos, a participat la lucrările de reabilitare. Din înscrisuri s-a constatat faptul, că cele mai mari costuri de construcție (34.227 forinți) aparțin fațadei din lemn a castelului, față de cei 28.711 forinți plătiți pentru lucrările de zidărie. Castelul a fost preluat în 1887 de către fiul lui Bánffy Ádám, br. Bánffy Albert (1871–1945), care împreună cu soția sa, Montbach Sarolta, la începutul secolului al XX-lea, au extins parcul castelului și au adăugat câteva camere de mansardă și colonada de la fațadă din partea străzii.

Castelul are două fațade principale: cea din vest, cu mai puține ornamente și cea din est, care privește spre parcul castelului. Cele două fațade au aceași schemă (aa-aa-AAA-aa-aa), colțurile rezaliților sunt evidențiate printr-o procedură specială. Partea superioară a ferestrei este ornamentată de un pervaz și un tympanum. Pe partea fațadei dinspre stradă, în fața rezalitului din mijloc, se află un hol cu o intrare construită în stil toscan. Se poate ajunge la scara din mijloc printr-o ușă cu ornamente care datează din secolul al XIX-lea. În secolul al XX-lea s-au mai construit două uși pe fațadă, pe ușa de la rezalitul din partea sudică se poate ajunge la scara din beton. Fațada dinspre curte a fost reamenajată în secolul al XIX-lea în stil renascentist-eclectic și este cea mai bogată din acest punct de vedere. În mijlocul acestei fațade se află o terasă la parter, pe care se poate ajunge pe două scări semi-circulare. Pe tympanumul din partea curții se găsesc stemele familiilor lui Bánffy Ádám și Wesselényi, persoanele datorită cărora, castelul și-a primit forma de astăzi. Fațadele laterale ale castelului sunt asemănătoare, pe fiecare nivel se găsesc patru ferestre. Intrarea semi-circulară în pivniță se găsește pe partea nordică a castelului.

Castelul are trei niveluri (subsol, parter, etaj), la care se mai adaugă mansarda. Este o clădire dreptunghiulară, cu un rezalit în mijloc și la fiecare colț se mai găsește încă un rezalit, pe fiecare rezalit sa mai află și o mansardă. Un indiciu a felului împărțirii camerelor pot fi înscrisurile care datează din secolul al XIX-lea. Datorită faptului că lucrările de reconstrucție inițiate de Bánffy Ádám nu au modificat zidurile de bază, comparând documentele cu planul de azi al castelului, putem afla cum arăta castelul, unde se aflau diferitele încăperi în secolul al XIX-lea. În rezalitele din colț se găsesc câte trei încăperi, între care dinspre nord spre sud trei camere uriașe. Înspre vest, în mijlocul castelului se găsește un gang și mai multe încăperi mici.

Formă de proprietate: castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Cluj.