Familia Kendeffy este de origine cumană, iar prima atestare documentară a familiei datează din secolul al 13-lea, iar în secolul al 14-lea, familia dobândește deja privilegii artistocratice; în anul 1462 Matei Corvin acordă drept de paloș fraților Kendeffy. Familia Kendeffy ajunge în rândul familiilor cele mai înstărite și influente familii din Comitatul Hunedoara. După consolidarea politică și economică, în secolul al 18-lea, familia are deja în proprietate 3 castele. Castelul din Sântămăria-Orlea l-au construit tot în secolul al 18-lea, în timpul vieții contelui Kendeffy Elek, reprezentând noua titulatură de conte a acestuia. În locul fostului conac, în secolul al 18-lea, familia a construit un castel în stil baroc, castel, care ulterior a suferit o serie de transformări. La începutul secolului al 19-lea, clădirea s-a extins, s-a agăugat un manej, iar în a doua parte a acestui secol Kendeffy Árpád îl tranformă în stil neo-gotic. Trece în proprietatea statului în anul 1946, iar începând din anii 1960, se organizează tabere de vară în parcul castelului, castelul fiind transformat în hotel în anii 1980. Transformarea castelului din stil baroc în stil neo-gotic se face de către arhitectul Schulz József și de către restauratorul, pictorul și decoratorul Storno Ferenc.

Clădirea are un plan aproape dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Castelul plasat pe o înălţime delimitată printr-un parapet construit din piatră şi cărămidă, şi accesibil prin două rampe, are un aspect predominant neogotic, prin următoarele elemente arhitecturale: turnul, balustrada cu crenel, fiale, ferestre în arc frânt, balconul mic, şi datorită compoziţiei sale asimetrice. Elementul cel mai spectaculos al faţadei principale este placa barocă, amintită mai sus, opera sculptorului clujean József Hoffmayer. Pe placă se văd urmele celor două blazoane ale familiilor Kendeffy şi Bethlen, ca şi inscripţia referitoare la construcţie. Legătura dintre turn şi corpul central se face printr-o aripă cu două niveluri. Pe al doilea nivel al părţii centrale, în fiecare ax se află o fereastră cu închidere dreaptă, cu colţurile inferioare tăiate. Următorul nivel e străpuns de câte doi ferestre dreptunghiulare înguste în fiecare ax al faţadei. La marginea superioară a părţii centrale se află două turnuleţe, care sunt plasate în axul lesenelor. Atica este străpunsă de şase mici orificii pătrate.

După moda secolului al 19-lea, Árpád Kendeffy a dorit amenajarea unui parc englez în jurul castelului, fiind conştient de faptul, că parcul şi castelul formează o unitate organică şi munţile Retezatului conferă un fundal perfect pentru peisajul romantic al parcului. Peisagistul Wilhelm Klensky a elaborat un proiect detaliat în anul 1874 pentru parcul Kendeffy. În faţa castelului a fost plasată o terasă cu partere goticizante, decorate cu vase de mari dimensiuni. La bazele terasei se afla o statuie a lui Venera dormind, şi lângă aceasta se întindea un mic umbrar cu trandafiri, care a cuprins un pavilon şi statuia lui Flora. Klensky a relatat şi despre existenţa unui lac artificial, a cărui golfuri se dispăreau în spatele unor grupuri de plante aranjate pitoresc. Lângă lac se afla un grup statuar feminin, care parcă contempla frumuseţile parcului. În parcul de dimensiuni relativ reduse se găsea o varietate bogată de arbori.