Între 1846 și 1847, ca un invitat al contelui, marele poet maghiar Petőfi Sándor a vizitat de trei ori localitatea Coltău și castelul Teleki. Printre aceste vizite, cea mai memorabilă și mai importantă era vizita între 9 septembrie și 19 octombrie 1847, când poetul și tânăra sa soție și-au petrecut aici luna de miere, îmbogățiind cu 28 de poezii literatura maghiară, scrise chiar pe o masă de piatră din curtea castelului. Majoritatea poeziilor le-a scris pe această masă sub un corn uriaș, denumit și „cornul lui Petőfi” și sub acest corn a fost înmormântat și Teleki Sándor. Despre castel a mai scris chiar și Jókai Mór: „Odată cu prima intrare în castel mă surprind picturile uriașe de pe pereți. Bronzino, Saleruo Andrea, Guido Reni, Gerardo de la Nosse, Salvator Rosa, Artemisi, Gentileschi, Giordano Luca, Pauji, Ribeyras, Solimene, Marko, Velasquez, Murillo, Tiepulo, Delamonica, Pagliano Palini și capodoperele numeroșilor artiști colectate de către Teleki Sándor de la diferite târguri, pentru bani puțini, sau chiar pentru sume uriașe.”

Descendenții contelui au întreținut castelul până în anul 1936, după care, din cauza climatului politic au fost nevoiți să părăsească castelul dar și satul. După cel de Al Doilea Război Mondial, castelul a fost locuit de către refugiați, iar mobilierul a fost furat de către săteni. După naționalizare, scara în spirală de la castel a fost demolată, la fel ca și unele dintre pereți, și a fost tranformat în loc de distracții. A fost folosit și ca sediu CAP și depozit, iar ulteriror ca școală. Parterul funcționează și astăzi ca școală și grădiniță.  A fost ideea vizitiului fidel Sebők Mihály să amenajeze un muzeu în castel. În castel funcționează astăzi Muzeul „Teleki-Petőfi”.