În istoricul castelului joacă un rol important Bethlen Elek (1643–1696), cel care după construcţiile din Beclean şi Criş, din anul 1679 începe o serie de construcţii şi la Bahnea. Odată cu moartea lui, lucrările au fost întrerupte, fiind continuate mai târziu de fiul său Bethlen Elek jr. (1688–1724). Tânărul Elek a participat alături de principele Rákóczi în războiul curuţilor, fiind apropiatul principelui, a urmat apoi calea exilului împreună cu acesta în Polonia. În acest timp în 1709 generalul a efectuat unele mici lucrări de fortificare la castel, folosindu-l pentru a se apăra împotriva curuţilor. În 1711 Bethlen Elek a fost graţiat, s-a reîntors la Bahnea şi în toamna acelui an a comandat conscripţia şi inventarierea castelului şi a posesiunilor din imprejurimi. Conform inventarului, castelul era fortificat. Clădirile au fost înconjurate de o incintă fortificată, prevăzută în cele patru colţuri cu turnuri octogonale, iar în partea de sud cu o poartă. Castelul era orientat nord-vest, sud-est, deci putem vorbi de turnurile din est, sud, vest şi nord. În turnul din est era amenajat capela castelului, a cărei interior îl cunoaştem din desenul apărut în lucrarea lui Lukinich Imre, unde este publicat şi un desen despre uşa renascentistă a capelei. Corpul principal cu două niveluri era între turnurile din nord şi est. Dintre cele patru turnuri există şi astăzi doar cel din nord, deoarece era direct alipit de clădirea principală. Corpul de reşedinţă a fost înconjurat de dependinţele gospodăreşti, de exemplu bucătăria şi cuptorul au fost aşezate între turnurile de nord şi est. În jurul castelului se întindea un parc, o grădină de legume şi una de zarzavaturi, o livadă şi un heleşteu.

După inventarul din 1711, Bethlen Elek jr. termină construcţiile începute de tatăl său, despre care relatează o piatră inscripţionată din 1719. Conform inscripţiei, piatra de temelie a castelului a fost pusă de Farkas Bethlen, consilierul reginei Izabella, dar zidurile şi fortificaţiile au fost consolidate de către Elek seniorul, iar fiului cu acelaşi nume se datorează decorarea zidurilor. Din cauza lipsei izvoarelor arhivistice nu avem informaţii mai precise legate de construcţiile realizate în timpul lui Bethlen Elek jr. Pe baza surselor vizuale referitoare la ansamblul de la Bahnea, se poate afirma, că o importantă intervenţie asupra castelului se poate data la sfârşitul secolul al XVIII-lea. De exemplu în desenele lui Cserna Károly castelul apare cu două turnuri decorate cu elemente baroce şi la colţurile incintei se află pavilioane. Aceste pavilioane, precum şi poarta aveau în desenul amintit un acoperiş tipic baroc. Cauza şi data exactă a acestei reconstrucţii nu ne este cunoscută, existenţa acestuia este sugerată doar de izvoarele grafice şi fotografice din secolul al XIX-lea.

Ultima importantă fază de construcţie a castelului a fost una din secolul al XIX-lea, realizat în timpul lui Bethlen Farkas (1813–1870). El a fost un cunoscut om politic, care după evenimentele de la revoluţia din 1848 a fost dat în judecată şi s-a retras la moşia din Bahnea. Transformarea castelului s-ar fi petrecut în această perioadă, ceea ce este plauzibilă şi datorită existenţei unor chitanţe semnate de el, păstrate în arhiva familiei Bánffy, dintre care trei se leagă direct de construcţii şi modificări ale clădirii. Într-una dintre ele, eliberată în 1850, achita contravaloarea unor jaluzele, în aprilie 1854 plăteşte pentru diferite pomi şi plante ornamentale, iar la sfârşitul anului pentru mobila de casă. Pe baza informaţiilor furnizate de aceste izvoare putem afirma, că construcţia castelului era deja finalizată în 1850, şi mobilată corespunzător în cursul anului 1854. Chitanţele despre procurarea plantelor ornamentale relatează faptul că Bethlen Farkas, cunoscut ca şi pomolog, a avut grijă şi de amenajarea zonei din jurul castelului reconstruit. Bethlen Farkas reconstruieşte castelul în stilul romantic specific perioadei, utilizând elementele stilistice semicirculare, care se pot vedea şi azi. Modificările s-au concentrat doar la corpul principal, incinta castelului nu a fost vizată. Faţada principală avea o mai bogată decoraţie decât astăzi. Sub cornişa frontonului rezalitei a fost aşezată o friză cu muluri oarbe goticizante, cu închidere în ogivă. Tot stilului goticizant aparţine şi uşa de la etaj, desupra căruia au fost aşezate blazoanele familiilor Bethlen şi Teleki. În faţa castelului se întindea pe vermuri o grădină mică, un parc şi o seră. Din desenele identificate şi din fotografii reiese, că actualul balcon este o intervenţie ulterioară, înaintea anului 1899, când fereastra mare cu rozetă a fost transformată într-o uşă, păstrându-se decoraţia sa goticizantă.

După naţionalizarea din 1948 a început o deteriorare rapidă a stării castelului. Incinta fortificată şi pavilioanele de colţ au dispărut, fiind folosite ca materiale de construcţie de către localnici. Pe perioada comunismului în castel şi-au desfăşurat activităţiile diverse instituţii publice. De una dintre tentativele de renovare a castelului din această epocă, se leagă dispariţia ornamentelor exterioare, ca friza de muluri oarbe goticizante. După schimbările din 1989 starea castelului s-a deteriorat în continuu.

Planul castelului este în formă dreptunghiulară alungită la care este alipit un rezalit central, precum şi un turn la colţul nordvestic continuat într-o aripă mai nouă a clădirii. Aspectul stilistic exterior al clădirii combină elementele romantismului, cu lucrări de tâmplărie goticizante şi neorenascentiste. Faţada principală a castelului este dominată de cele trei axe ieşite într-un rezalit central, încununat cu un fronton triunghiular. Cele trei axe cuprind ferestrele de la etaj şi uşa largă de la balconul central, precum şi intrările de la parter şi câteva ferestre, toate cu închidere semicirculară. Articularea orizontală este accentuată de balconul din axa principală care este susţinută de arcade în segment de cerc. Deschiderile nivelului inferior se contopesc cu soclul, pe care se sprijină chenarul semicircular al ferestrelor. Merită o atenţie specială tâmplăriile goticizante ale uşii balconului, decorate cu o rozetă şi muluri. Faţada este încadrată pe cele două părţi de lesene care pornesc din soclu. Marginile rezalitului ies în evidenţă, dând astfel un aspect de culisă faţadei principale. Faţada posterioară a castelului este străpunsă de ferestrele cu închidere semicirculară a încăperilor reprezentative ale castelului. Faţada principală a pavilionului este cea sudică, fiind prevăzută cu un fronton cu timpan. În timpan se găseşte un ornament circular, înconjurat de ghirlande.

Formă de proprietate: În anul 2008 castelul revine în proprietatea lui Bethlen Fruzsina, fiica lui Bethlen Ádám jr. Ea transportă bunurile mobile din castel, şi donează clădirea Bisericii Reformate din Transilvania. În anul 2011 castelul primește un acoperiș nou. Încă nu se știe ce funcție va avea castelul în viitor.