Satul a fost primit cadou de către familia aristocratică Bethlen în anul 1577. Aici s-a născut Bethlen Gábor, principele Transilvaniei. În anul 1603, pentru un scurt timp, castelul a fost ocupat de către armata generalului Basta, după care a revenit încă o dată principelui Bethlen. Castelul s-a transformat în cetate de graniță, de aceea, la ordinea lui Bethlen, ca apărare împotriva turcilor, în anul 1613, cetatea a fost fortificată cu un inel bastionar. A fost sarcina armatei principelui de a apăra locutorii zonelor din apropiere. Cetatea a fost moștenită de către familia Thököly, staționarea armatei în cetatea continuându-se. În anul 1670 Apafy Mihály a dispus demolarea celorlalte trei bastioane împreună cu zidurile din piatră ale cetății, ca acestea să nu poată servi drept o bază de operații militare garnizoanei turcești. Începând din acest an, Ilia nu mai era considerată ca cetate de graniță, clădirea construită pe domeniu era un conac în stil baroc, clădire care nu mai era fortificat.

În zilele de astăzi a mai rămas o aripă de 15 x 15 metri din castel. Clădirea cu un singur etaj era protejat la nivelul parterului de numeroase creneluri, la etaj având ferestre duble în stil renascentist era un model tipic de conac al aristocraților din secolul al XVI-lea, conac, care pe lângă condițiile de protecție mai oferea și o viață confortabilă locuitorilor. Ferestrele uriașe, camerele mari care puteau fi încălzite ușor cu sobele, pereții cu picturile în stil renascentist erau dovada averii proprietarului clădirii. Foarte probabil, clădirea a fost ornamentată de o cornișă frumoasă, dar numeroasele transformări au dus la dispariția acestei cornișe, fiind înlocuită cu un acoperiș din tablă. La fel au dispărut și celelalte părți ale aripii. Conform tradiției în această cameră de la parter s-a născut în anul 1580 și Bethlen Gábor, principele Transilvaniei.

Potrivit surselor contemporane, este foarte probabil, că în loc de o palisadă, clădirea era înconjurată în anul 1613 de un zid de piatră și bastioane. Cetatea avea formă dreptunghiulară, la colțuri cu bastioane italienești și era înconjurată de un șanț cu apă. Conform surselor, pentru traversarea șanțului era folosit și un bac, de aceea este foarte probabil, că apa din șanț provenea din râul Mureș. Datorită faptului că aceste construcțiuni defensive au fost demolate undeva în secolul al XVII-lea, mai mult, pentru că din aceste materiale s-a construit castelul, numai săpături arheologice ar putea dezvălui rămășițele cetății.

Formă de proprietate: clădirea a fost cumpărată de Ordinul Franciscan. Ordinul dorește restaurarea clădirii și amenajarea unui muzeu al principelui Bethlen și a unui han.