Rezultatul construcției ample a fost clădirea principală a castelului, clădirile anexe, pivnița, clădirea porții și zidul care înconjoară edificiul. Mai târziu, din acest zid s-au construit casele din împrejurimi. Castelul și clădirile anexe pot fi accesate trecând prin poarta uriașă, cu două arcade. Zidul continuă și după cele două arcade, cel mai probabil fiind limita de distincție a castelului și a clădirilor anexe, utilizate în scop agricol.

Ca urmare a intervențiilor efectuate în sec. XX au dispărut ancadramentele fațadei principale și fațadei posterioare, iar unele ferestre s-au înzidit. La etajul ambelor fațade, menționate anterior, se observă urmele unui pridvor. Ferestrele geamurilor sunt cu închidere dreaptă, la etaj fiind prevăzute cu borduri drepte. Din decorațiunile de odinioară, azi se mai păstrează doar ornamentele de la colțurile clădirii, iar în interior, unele resturi de elemente de stucătură fac referire la splendoarea de pe vremuri.

La începutul sec. XIX, domeniul a fost proprietatea familiei Hollak și Sándor, aceștia efectuând lucrările de restaurare de după ravagiile suferite în 1848. După naționalizare, clădirea a fost folosită de către Cooperativa Agricolă de Producție. În prezent, castelul nu are proprietari și se află în ruine.