Predecesorul castelului era o casă întărită de piatră construită de Károlyi Láncz László cu învoirea lui Matei Corvin. În anul 1592, în fața pericolului turcesc, casa este transformată de către Károlyi Mihály în cetate. Edificiului din piatră, care era până atunci și o fortăreață care apăra frontierele, îi erau adăugate șanțuri de apărare, o curte internă și bastioane în formă patrulateră. În 1699, baronul Károlyi Sándor a transformat cetatea. Ulterior, în 1794 contele Károlyi József a ordonat dărâmarea castelului și construirea pe baza planurilor lui Joseph Bitthauser unui castel în stil baroc. S-a renunțat la sistemele defensive și castelul a fost transormat într-o reședință. Clădirea cu patru etaje avea o curte interioară, cramă și bastioane decorative. Sala mare de recepție era decorată cu picturi și sculpturi. În 1894, contele Károlyi István a ordonat din nou reconstruirea castelului pe baza planurilor lui Ybl Miklós; a devenit un castel în stil neogotic-neobaroc, cu șapte turnuri și șanț de apărare. Lucrările erau făcute de Meining Arthur, un arhitect de la Budapesta.

Trecând de ușa mare de la intrare, se ajunge într-un atriu uriaș, transformat din vechea curte interioară dreptunghiulară. Spațiul putea fi caracterizat cu „posibilitatea unei trăsuri cu patru cai de a se întoarce” în interiorul atriului. Trei ferestre mari arcuite iluminează acest atriu uriaș. Tavanul este decorat în stil unguresc, cu lalele. Scara este suportată de două coloane uriașe din marmură, balustrada din scară și coridor sunt decorate cu ornamente din lemn sculptate foarte atent. Cele două cămine din marmură sunt ornamentate cu simbolul leilor din stema familiei. Podeaua este făcută din mozaic. După tranformarea clădirii din 1894, mobilierul din lemn al castelului a fost confecționat pe model englez de către tâmplarul din localitate, Kinczel, iar cu lăcătușeria s-a ocupat meșteșugarul Ősz János din Carei. Istoria reamenajărilor este comemorată de o place neagră din marmură pe peretele clădirii, placă pusă la locul lui încă de Károlyi István. Stilul reprezentat de castelul de azi este stilul eclectic și secesionist, la care se mai adaugă elemtele stilului baroc din secolul al XVIII-lea.

Parcul castelelui a fost atestat documentar pentru prima oară în 1754, ca „o grădină frumoasă și celebră”;  mai mult, este descrisă și iazul din acest parc. În grădina de odinioară mobilierul era compus din bănci în stil venețian, suporturi de plante uriașe și într-un colț al grădinii se mai afla și fântână venețiană de epocă. Conform descrierilor lui Szirmay Antal, castelul avea o grădină foarte frumoasă, construită în stil englez și avea o floră bogată: se găseau mai multe plante rare pe cele 12 hectare ale grădinii. Dintre copacii aflați în grădină, un cel mai bătrân copac este un platan plantat de către contele Károlyi György în 1810, când avea numai șapte ani. În imediata apropiere a parcului, pe locul unui fost depozit de bere, stă un turn de apă, înalt de 33 de metri, construit în anul 1888.

Formă de proprietate: castelul este astăzi un muzeu, dar se află și o bibliotecă în clădire.