Castelul Kemény-Bánffy din Luncani se află în apropierea bisericii reformate din localitate, pe malul râului Arieș. Castelul Kemény-Bánffy din Luncani, judeţul Cluj, a fost construit pe domeniul aflat inițial, conform unui document din 1268, în posesia familiei Gerendi. Ultima dată când familia Gerendi este amintită în legătură cu domeniul și castelul din Luncani, a fost în 1597 când pe motiv de trădare, familia pierde domeniul și castelul, acestea intrând ceva mai târziu în posesia familiilor Jósika și Sarmasághy. Începand cu anul 1629, an în care consilierul Kemény Boldizsár, tatăl principelui Transilvaniei Kemény János (1661-1662), a preluat o parte a satului de la Bethlen Gábor, și până în anul 1861 (anul morții ultimului Kemény, înmormântat în cripta bisericii) a fost în proprietatea familiei Kemény. În 1861 castelul a fost moștenit de către Kun Josephine și Wilhelm Klebelsberg. Ulterior, a fost moștenit de familiile Zichy si Bánffy.

În urma celor două războaie mondiale, castelul a suferit unele pagube, mai ales între anii 1918-1919, fiind transformat în perioada regimului comunist în sediu al CAP-ului, iar o mare parte din clădirile anexe au fost demolate. În forma sa actuală castelul Kemény-Bánffy dispune de 44 de camere.

Familia Bánffy reintră în proprietea castelului și a unor loturi funciare aferente în anul 1990, urmând ca în 2003, intreaga avere să fie lăsată ca moștenire „Asociației Voluntare Bánffy” din satul Luncani. Baronul Bánffy István a dat acestei asociații și unele bunuri mobile, printre care 53 de tablouri și câteva zeci de piese de mobilier de epocă.