La sfârșitul sec.XVIII, familia Gál din Hilib și familia Kabos din Mănăstireni au deținut proprietăți în Nădășelu. Kabos (V.) János a luat-o de soție pe Gál Anna din Hilib, astfel se presupune că proprietatea familiei Gál a ajuns în posesia familiei Kabos. Unica fiică a acestora, Kabos Anna a devenit soția lui Lészai (I.) Lajos (decedat în 1857), astfel averea a ajuns în posesia familiei Lészai. Predecesorul castelului de astăzi, cel mai probabil a fost conacul familiei Kabos. Acest fapt este atestat de un contract încheiat în 1823, prin care maestrul zidar Majer János este însărcinat să construiască conacul.

Pridvorul este acoperit cu un acoperiș elegant, cu pantă ruptă, însă acesta nu se observă datorită acoperișului tip mansardă care se înalță în spatele lui. Fațada posterioară este o replică perfectă a fațadei principale. Fațadele laterale nu au ornamente, monotonia acestora este ruptă doar de câteva ferestre. La începutul secolului XX, proprietarii castelului au fost Lészai (VI.) Ferenc (1857-1920) și soția sa, Bokros Ilma (1868-1953) din Kiscétény. Pe mormântul fiului lor, (VII.) Ferenc (1913-1993), din Cimitirul Hajongard stă inscripția  „az utolsó kalotaszegi nagyúr” („ultimul Domnitor al Țării Călatei”). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prin cumpărare, domeniul a ajuns în poesia familiei Filip. Înainte de naționalizare, ultimul moștenitor al familiei Filip s-a mutat în Germania, fetele lui au decedat, iar nepoții lui nu doresc să solicite restituirea clădirii.

Până în anul 1989, clădirea s-a utilizat ca magazin, cabinet medical, cât și adăpost pentru copiii străzii. Se planifică renovarea castelului și mutarea Casei Comunale în incinta acesteia.