După naționalizare, castelul a ajuns în folosința Gospodăriei Agricole de Stat, însă după schimbarea regimului clădirea a devenit pustie și s-a deteriorat. Astăzi clădirea stă în paragină, nu mai are uși și nici geamuri. Ambele fațade ale clădirii sunt de 28 de metri, cu ornamente. Dinspre autostradă, o alee face accesibilă intrarea în castel, în pridvorul mare cu pergolă cu stâlpi, respectiv în holul central. Aticul deasupra cornișei de pe fațadă accentuează axul central al castelului. Partea orientată spre Mureș este accentuată de pridvorul susținut de arcade și boltă boemă, la parter și pridvorul închis, cu tavan drept, la etaj. Stâlpii din cărămidă, aflate la etaj, sunt prevăzuți cu capitel în stil corintic. Deasupra balconului, s-a construit un atic în stil neorenascentist, asemănăyor cu fațada posterioară, pe care s-a situat blazonul dublu al familiei care a ordonat construirea, Máriaffy (I.) Albert (1823-1889) și ce-a de-a doua soție a acestuia, contesa Bethlen Lujza (1835-1900). Fațada principală, cu pridvor cuținut la parter și la etaj, cu arcade triple, are vedere spre Mureș. Fațadele castelului sunt decorate de chenarele ferestrelor cu obloane și cornișe. Castelul are o structură simetrică. Decorația interioară a holului, cât și bariera din fier forjat face referire la luxul castelului. Salonul castelului, cât și galeria de portrete conținea operele multor maeștri.

Pe baza cărților poștale, a desenelor vechi, cea mai frumoasă parte a fațadei principale era intrarea principală cu arcade, desupra căreia se afla un pridvor închis, susținut tot de arcade, ornat cu stâlpi prevăzuți cu capitel în stil corintic. Pe timpul lui Máriaffy (III.) Lajos (1868-1915) și a fiului său (IV.) Lajos (1894-1971), castelul avea un parc de 68 de hectare, care conținea specii de arbori rari, și un mic iaz. În locul parcului de odinioară s-au construit sectoare de blocuri, stațiuni de cercetare și dezvoltare pentru creșterea bovinelor și jandarmerie, iar iazul a devenit mlăștinos.