Timp de mai multe decenii, castelul era proprietatea familiei Naláczy, dar conform legendei, familia Naláczy a avut atât de multe datorii la familia Nopcsa, din Silvașu de Sus, încât în schimbul datoriei strânse, defăimatul baron Nopcsa (III.) László (Fatia Negra - „Faţă neagră”) a sechestrat acest domeniu. În anul 1872, administrarea proprietății a fost preluat de către fiul mai mic al baronului, (IV.) Elek. El a fost cel care a construit castelul, s-a mutat aici și a executat lucrări de agricultură modernă, ca de exemplu a fost primul care a adus o mașină de treierat în județul Hunedoara. Primul fiu al lui Elek, aventurierul (V.) Ferenc, de a cărui nume se leagă încercări de a ajunge rege sau servicii de spionaj, în străinătate, mulțumită rezultatelor sale semnificative în domeniul paleontologiei, a fost considerat ca și un mare om de știință. Pe lângă faptul că a fost cel care a descoperit fosila dinozaurul Magyarosaurus dacust, în 1903 a intrat în serviciul de spionaj Austro-Ungar. În timp ce lucra pentru înarmarea triburilor din Albania, a scris o etnografie a Albaniei, în patru volume. În 1923, la Conferința de la Trieste, s-a prezentat auto-proclamându-se moștenitor al tronului Albaniei, însă acest lucru nu a fost admis nici de Marile Puteri, care nu doreau ca un membru al familiei Nopcsa să preia tronul, cât nici de Monarhie. În 1916, și-a terminat misiunea în Albania, continuându-și activitatea renumită și în România. Astfel, deghizat în cioban nomad a stabilit un inel de spionaj. El a fost demascat de supraveghetorul său, care era un agent dublu. În momentul proclamării Republicii Sovietice, baronul Nopcsa a deturnat un avion, cu care a părăsit Țara.

În anul 1920, Istitutul Geologic Român i-a propus să i se alăture, dar baronul a respins această ofertă și s-a reîntors în Săcel, unde țăranii rebeli, l-au bătut aproape până la moarte. Rana de cap pe care a obținut-o atunci, nu s-a mai vindecat, și tot atunci a început să aibă probleme cu nervii. Între 1925-1929, Nopcsa Ferenc a devenit directorul Institutului de Geologie din Budapesta. În 1933 a suferit o depresie severă, în urma căreia și-a împușcat prietenul și secretariul Bajazid Elmaz Doda. După comiterea acestui fapt, baron s-a sinucis și neexistând date despre fratele său, (V.) Elek, se presupune că descendenții de sex masculin ai familiei au dispărut. În 1908, sora sa, Ilona (1883-1963) a devenit soția contelui Albert Pallavicini și s-a mutat în Italia. Moștenitorii nu solicită restituirea castelului.

Fațada principală este accentuată de un rezalit central, de forma unui bastion, a cărui ziduri de susținere și piloni, respectiv creneluri, fac referire, asemenea fațadei vestice, la perioadele istorice. Intrarea principală se află sub arcada de la parter, iar arcada de la etaj face accesibilă intrarea din pridvor, în parc. Pe acoperișul piramidal, aflat deasupra rezalitului, se află o giruetă în formă de dragon. Ferestrele fațadei principale sunt cu închidere dreaptă, deasupra ferestrelor de la etaj aflându-se sprâncene de cornișă, pătrate, în stil Tudor. Ferestrele fațadei vestice și a turnului octogonal sunt în arc frânt.

Astăzi, clădirea stă pustie, jefuită, cu tencuială care cade, cu geamuri sparte și fără mobilier. Castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Hunedoara și deși nu demult a fost folositde o școală specială, astăzi nu mai este în uz.