În locul castelului Rhédey se afla odată o abație și o biserică. În anul 1569 familia Kornis și-a construit un castel pe ruinele abației. Folosind materialele castelului Kornis, cu ajutorul mai multor meșteșugari târgumureșeni s-a construit prima variantă a castelului Rhédey în a doua jumătate a secolului al 18-lea. Rhédey Zsigmond și br. Wesselényi Katalin erau cei care au comandat construirea clădirii, lucru atestat prin înscrisuri în mai multe locuri din biserica reformată. Castelul a trecut în proprietatea fiului lui Rhédey Zsigmond al V-lea, Rhédey Ferenc (1756-1772), iar datorită morții timpurii a acestuia, László al V-lea erau următorul moștenitor. Moșia și castelul a intrat mai întâi în proprietatea lui Rhédey Mihály al IV-lea (1720-1791), după care în proprietatea lui László al IX-lea. Lucrări de modificări suplimentare și de renovare au fost comandate de către gr. Rhédey László al IX-lea (1775-1835) și soția sa, br. Inczédy Ágnes (1788-1856) între anii 1807 și 1809. După Primul Război Mondial castelul Rhédey a trecut în proprietatea familiei de negustori Schuller, iar după 1935 diferite instituții și agenții funcționau în clădire. Între 1948 și 2010 în clădire funcționa școala generală. În 2011, cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, s-au efectuat lucrări de renovare, ușile și ferestrele au fost înlocuite, acoperișul renovat, structura clădirii a fost întărită, iar camerele au fost readuse în starea lor inițială. Consiliul local nu intenționează să mute școala înapoi în clădirea restaurată, ci castelul va fi folosit în scopuri culturale și turistice, în sala mare se vor organiza diferite expoziții și în subsol se va construi o cramă și un restaurant.

Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure este un castel construit în stil neobaroc, care seamănă mai degrabă cu un palat decât un castel datorită construcției. Monumentul și-a căpătat forma actuală cu ocazia lucrărilor de renovare din anii 1807-1809. Ambele etaje înconjoară un hol situat în partea centrală a edificiului. Sălile de la parter au tavanul arcuit, iar cele de la etaj au plafonul plat și sunt pictate. Salonul mare de la etaj are pereți mult mai înalți în comparație cu celelalte săli, înălțimea clădirii a fost redusă odată cu naționalizarea. Tavanul cu picturile a fost lăsat neatins. Elementele cheie ale fațadelor estice și vestice sunt balcoanele, ornate cu coloane toscane. În trecut, castelul era înconjurat de o frumoasă grădină în stil francez, cu un gazon foarte bine îngrijit și cu alee aranjate în diagonală. În mijloc se afla o fântână și nu lipsea nici mobilierul tipic pentru grădinile franceze: casa pentru flori și gloriette-ul de culoare albă care se vedea prin pădurea de pini. Azi a mai rămas numai o mică grădină în fața castelului.