După ce Transilvania a intrat sub administrația Imperiului Hasburgic, Trezoreria a donat de mai multe ori moșia unor proprietari fideli ai regelui, majoritatea din Germania. Tot în acest fel, în 1728, moșia a ajuns în proprietatea consilierului imperial și regal, contele Dietrichstein János. Tânărul Dietrichstein János ajungând în Săcueni s-a mutat la Cancelarie, apoi între 1750-1760, în locul vechiului castel Zolyomi, a construit aripa vestică a castelului de azi. În acest timp, cu ajutorul vătafului adus din Austria, Dietrichstein a restabilit domeniul și l-a împărțit în mai multe gospodării. Prin căsătorie, în 1830, domeniul de la Săcueni a ajuns în posesia familiei contelui Stubenberg. Atunci castelul a găzduit birourile funcționarilor și a comitelor, de aici fiind administrat întregul domeniu. Timp de câțiva ani, relația cu domnitorul era ținută prin curieri și prin scrisori, dar după decesul contelui Stubenberg József-Félix, administrația a fost preluată de József-Fülöp, născut în această localitate, care a întemeiat o agricultură dezvoltată și modernă, corespunzătoare perioadei respective. La începutul anilor 1840 s-a construit și hambarul. După Tratatul de la Trianon, cu introducerea Legii pentru reforma agrară din 1921, din cele 12 mii de acri de domeniu aparținând contelui Stubenberg, 7000 de acri s-au împărțit la 280 de familii, unele dintre aceste domenii ajungând în scurt timp în proprietatea statului român. În această perioadă a început relocarea românilor din Maramureș și din Carpații de Vest, aceștia primind ajutor și reduceri pentru dobândirea pământurilor din această zonă. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, familia contelui s-a refugiat în vest, domeniile lor fiind naționalizate. Din anul 1948 până în anul 1952, castelul s-a folosit ca gimnaziu, apoi ca liceu mixt. Din 1962 în castel se țineau deja studii superioare, apoi din 1989 a revenit învățământul liceal cu predare în limba maghiară și cu ajutorul unor donații din străinătate s-a îmbunătățit echipamentul liceului, tot atunci a devenit Școala Gimnazială „Petőfi Sándor” (apoi Liceul teoretic „Petőfi Sándor”).

În 1830, domeniul a devenit proprietatea contelui Stubenberg Gusztáv. În jurul anului 1840, acesta a construit hambarul în stil clasicist, care azi se află în degradare, apoi, la cumpăna dintre secole a restaurant castelul vechi, construit în stil baroc, lucrările de construcție finalizându-se în 1906. Tot în acest timp s-a construit și pridvorul cu coloane, în stil casicist, aflat la intrare, cât și aripa nord-estică. Arhitectul vienez Victor Siedec s-a folosit într-un mod uimitor de oblicitatea dealului: fațada principală a castelului are un singur nivel, nu are etaj, dar privind de pe șoseaua principală, aceasta pare cu etaj. Aripile castelului sunt în forma literei L. În mijlocul fațadei principale a aripii de vest, se află un hol deschis: cele două părți ale porticului sunt decorate cu câte o coloană ionică. În fața rezalitului central, ornat cu două coloane dorice și pilaștri, s-a construit un portic deschis, cu patru coloane dorice, pe mijlocul fațadei acestuia aflându-se un timpanon, iar colțurile sale fiind închise de un ornament asemenea brâului median. Balustrada din partea stângă a fost distrusă.

Geamurile fațadei principale sunt cu închidere dreaptă, cu coronament drept și o zonă de coronament colorat. Clădirea are un singur nivel, în partea dinspre curte are un coridor boltit. Aripa nord-estică are unsprezece axe. Deasupra rezalitului central aflat pe fațada principală se află un acoperiș în cupolă. În fața acestuia s-a construit un mic portic, a cărui ușă cu închidere dreaptă este din fier forjat. Deasupra acesteia se află blazonul familiei Stubenberg. Porticul este flancat de câte o coloană cu capitel ionic. Ferestrele sunt cu închidere dreaptă. În dreapta intrării principale se vede ceea ce a mai rămas din grădina de iarnă de odinioară. Aripa dreaptă se închide în fațadă trapezoidală. Deasupra fațadei din stânga se observă un atic decorat. Fațada secundară din spate este etajată. Rezalitul central al acesteia este împărțit la parter de două geamuri, iar la etaj este accentuat de un geam mare, cu închidere semicirculară, cu coronament. La etaj, marginile rezalitului sunt accentuate de șiruri de tencuială. Pe cele două părți ale rezalitului central, partea de parter conține câte cinci axe, iar etajul câte patru axe. Toate ferestrele sunt cu închidere dreaptă. La etaj se observă ornamente de tencuială. Coronamentele aflate între acestea sunt înlocuite cu decorații de stucătură. În fața clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se mai pot vedea rămășițele unei fântâni decorate cu un vultur.

Drept de proprietate: Pe baza unui contract de concesiune, Fundația Sfântul Francisc închiriază castelul.