Locuitorii acelui conac erau membrii familiei Geréb, dintre care numele lui Geréb György apare pentru prima dată în 1588, când acesta pentru 300 de forinți a solicitat tăierea unei cantități mai mari de copaci pe care i-a transportat în Filiaș, probabil pentru construirea sau extinderea conacului sau a clădirilor anexe. Un document privind un proces din 1590 relevă faptul că Fazakas Lukács din Cristur lucra pentru Geréb György, ocupându-se de „realizarea de cuptoare și oale”, fiind un bun-cunoscător al tehnicii de smălțuire. Stăpânul acestuia intentase proces tocmai din cauza faptului că Fazakas Lukács nu mai dorea să lucreze pentru el. În 1602, când Básta György i-a jurat credință împăratului Rudolf, singurul nobil amintit este Geréb András, care mai târziu, în calitate de căpitan al soldaților lui Gábor Bethlen, în 1625 a reconstruit conacul demolat și l-a transformat într-un castel de piatră. După moartea lui Gábor Bethlen, moșia a intrat în posesia Trezoreriei, dar Filiaș cu castelul care îi aparținea a ajuns sub altă conducere. În 1628, domnitorul Gábor Bethlen i-a donat proprietatea lui Mózes Székely cel tânăr, fiul principelui Mózes Székely. Acest domeniu s-a extins cu domeniile oferite de principesa Ecaterina de Brandenburg, apoi de donațiile lui György Rákóczi I.

În 1635, din cauza infidelității lui Mózes Székely, castelul a intrat din nou în proprietatea Trezoreriei, după care György Rákóczi I l-a dat profesorului său de echitație și consilierului său, căpitanului Comitatului Mureș, Brenhidai Huszár Mátyás, al cărui tată a venit în Transilvania de peste Dunăre. Odată cu apariția lui Huszár Mátyás, soarta castelului s-a menținut un timp, însă în următoarele secole a reprezentat obiectul numeroaselor dispute de familie. Dintre cele două fiice ale lui Huszár Mátyás (Margit și Borbála) castelul s-a moștenit de Huszár Borbála, soția lui Torma Görgy. Al doilea soț al acesteia a fost Nemes János de Hídvég, căpitan general al celor Trei Scaune, diplomat și memorialist renumit, cu care s-a căsătorit în luna februarie a anului 1676, ținând nunta în incinta castelului din Filiaș. În urma acestei căsătorii, domeniul trece în posesia familiei Nemes. Nemes János a decedat în anul 1679, castelul fiind moștenit de cei doi fii ai lui, Mátyás și Dénes, cât și de frații vitregi ai acestora din partea mamei, din ramura Torma.

Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea nu există date cu privire la existența unor lucrări de construcție asupra castelului. După moartea Huszár Borbálei, din cauza disputei dintre moștenitori, castelul a rămas gol și s-a deteriorat. În 1718, Hermányi Dienes József, mai târziu preot în Aiud și scriitor renumit, cu ocazia vizitării localității Filiaș a menționat că la acea dată castelul era într-o stare foarte degradată. Restaurări asupra castelului s-au efectuat în trecut, fapt atestat de inscripția numelui constructorului Nemes Domokos pe arcada de stucătură a bisericii conacului, care se vede și azi. Linia moștenitorilor poate fi urmată pe ramura fratelui lui Nemes Domokos, Nemes Mátyás: castelul a ajuns în posesia fiicei lui Mátyás, Nemes Klára, devenită soția contelui Bethlen Samuel (1719-1800), după care aceasta a cumpărat și celelalte părți care au fost moștenite de ramura Torma și frați. În momentul în care întreaga proprietate a intrat în posesia unicei fiice ale Nemes Klárei, Bethlen Julianna (1751-1804), devenită soția baronului Wesselényi Farkas, s-a clarificat dreptul de proprietate asupra castelului și al domeniului aparținător, însă, după moartea acesteia, copii proveniți din prima căsătorie a Juliannei Wesselényi și cel de-al doilea soț al acesteia, Haller Antal, au intrat într-un nou stadiu de procese și dezbateri. Drept rezultat al împărțirii averii, castelul i-a fost atribuit lui Wesselényi Orsolya, devenită soția lui Mikó István. Fata acesteia, Róza, a devenit soția contelui Mikó Miklós.

Referință: Sándor-Zsigmond Ibolya: Castelul din Filiaș și modul de viață al locuitorilor săi pe baza unei conscripții din 1805, Acta Siculica 2009; 605-622;