Printre membrii familiei Endes erau profesori la Academia de Drept din Cluj-Napoca, nobili cu titlul de primipilus, grefieri, judecători regali. Dintre acestea este demn de menționat Endes György. Numele lui se leagă de năvălirea tătarilor din 1694. Văzând că soția sa, Anna Bors, a fost capturată, a ieșit din refugiul sigur și s-a oferit voluntar în captivitate, numai să fie alături de ea. Această poveste este un bun exemplu al sacrificiului de sine și al fidelității conjugale. Un alt membru renumit al familiei a fost locotenentul-colonel Endes Árpád, care și-a jertfit viața în bătălia de la Sighișoara. După ce bătălia s-a încheiat, mama acestuia, Endes Miklósné a solicitat și a primit permisiunea comandantului austriac, Generalul Lüders, să caute trupul fiului ei. Eforturile mamei au rămas zadarnice, fiul acesteia a dispărut pentru totdeauna. Un descendent al familiei este istoricul Endes Miklós (1872-1945), autorul unei vaste monografii despre regiunea Ciucului, care a scris despre istoria Comitatului Ciuc, Gheorgheni și Cașin până în anul 1918. Majorul Endes József a luptat de partea generalului Bem și a scăpat de bătălia de la Sighișoara fiindcă Bem l-a trimis la Rupea, să-l ajute pe Gál Sándor și să țină regiunea sub control. După războiul revoluționar a fost condamnat mai întâi la moarte, apoi la 12 ani de închisoare. În 1852 a fost grațiat. După moarte, în 1906, a fost înmormântat în satul său natal.