După familia Keresztes, conacul a intrat în posesia familiei nobile, secuiești, care-și au originea din Transilvania, familia Gál, care a devenit proprietarul conacului și al domeniilor vaste din jurul acestuia, până la naționalizare. Conacul este un edificiu cu etaj, pătrat, prevăzut cu acoperiș mansardat, în stil baroc. În sec. al XIX-lea, conacul a fost modificat în stil eclectic: s-a păstrat acoperișul în stil baroc, dar bastionul din colțul fațadei dinspre curte s-a transormat într-un turn poligonal sud-vestic. Ferestrele de la parter sunt semicirculare – multe dintre aceștia s-au zidit – iar ferestrele de la etaj sunt prevăzute cu timpane arcuite. Deasupra ferestrelor de la etajul din turn, se observă deschideri de ferestre, mici, eliptice. Rezalitul din colțul sud-estic al blocului de clădire amintește de un bastion, peste aceasta aflându-se un balcon de dimenasiuni modeste. Între cele două clădiri din colț, la etaj, se întinde o verandă.

După naționalizare, mobilierul a dispărut, s-a păstrat doar o singură sobă de teracotă. După schimbarea regimului, nimeni nu a solicitat restituirea conacului, astfel acesta a rămas în proprietatea Consiliului Local.