Castelul a fost moștenit de fiul lor, gr. Károlyi Imre. El a părăsit țara în 1918, iar în 1940, castelul a redevenit pentru câțiva ani moșia familiei  Károlyi. Proprietatea a fost naționalizată în 1947 și a devenit mai întâi magazie de cereale, pe urmă sanatoriu. Întreprinderea de extracție a petrolului din Suplacu de Barcău a transformat-o într-o stațiune după 1980, utilizând apa termală din parc. După revoluție castelul a devenit din nou proprietate privată, dar imobiliarul s-a stricat în acest timp, deoarece reînnoirea a fost întreruptă.

Casele scării la cele două laturi a clădirii s-au construit cu aspect de bastion dantelat și se înalță cu un etaj deasupra fațadei. Pe latura vestică se găsesc ferestre dreptunghiulare în perechi și pervazuri drepte, acoperite cu tinichia pe primele două etaje. Fundația este alcătuită din pietre naturale, iar primul etaj este separat cu o cornișă largă de restul etajelor. Sub cornișa principală se află un rând de arcade ornamentale, iar deasupra cornișei, pe acoperișul clădirii, se află o terasă cu parapet dantelat. Pe axa fațadei se găsește un rezalit central puternic proeminant, iar pe partea cealaltă a intrării principale din stânga se găsește un rezalit ca de bastion pe două niveluri. Casa de scară din stânga are o intrare ogivală separată. Sub parapet se află câte un ceas pe trei laturi al turnului. Aripa clădirii din dreapta are două etaje, iar fațada din spate patru etaje. Sufrageria imensă, salonul, sala de vânătoare și biroul grofului se află pe parter. O scară circulară permite acces până al doilea etaj, pe primul etaj se află dormitoarele, iar pe al doilea etaj camerele învățătorilor și sălile de meditație. Interiorul clădirii se află sub construcții de renovare în ziua de azi. Intrarea principală se situează în fața frontispiciului, în mijlocul arboretumului imens.

Castelul este proprietatea întreprinzerii de petrol Petrom.