Castelul Kemény-Teleki, Jucu de Sus
  • Codul din lista monumentelor:
  • CJ-II-m-B-07686
  • Adresă:
  • Jucu de Sus nr. 463 -464; comuna Jucu, Cluj
  • datare:
  • secolul al XIX-lea
  • Formă de proprietate:
  • proprietate privată

Familia Teleki a fost prezentă în satul apropriat, Jucu de Jos, din secolul al XVIII-a iar cele două moșii au fost unite la începutul secolului al XX-a sub mâna grofului Teleki Géza (III.), caracter important al vieții artei plastice și patron generos al perioadei. După Trianon, Teleki a rămas cu o avere jupuită și o investiție nereșuită, iar în 1930 a fost nevoit să vândă moșia din Jucu de Sus. Cumpărătorul a fost baronul  Kemény Pál din Mănăstireni, care a decedat în 1934. Moșia a rămas în mâinile familiei lui până 1946, când aceasta a fost naționalizată.

Construcția castelului probabil a fost ordonat la sfârșitul secolului al XIX-a de către cavalerul Bakó Ferenc, iar mai târziu a fost cumpărat de la el de către familia Teleki. Planul clădirii uniforme este în formă de L, are aripi de 22, respectiv 16 metri. Clădirea a fost construită în stil eclectic. Partea cea mai ornamentată a castelului este intrarea principală care închide aripa lungă. Intrarea clădirii se află între doi stâlpi ornamentali pe care se așează balconul deschis, cu balustradă de fier, în spatele căruia se situează trei ferestre duble de mari dimensiuni, cu arc de închidere în formă de semicerc și cu elemente ornamentale specifice stilului eclectic: oameni, panglici, șiraguri din tencuială și gravuri rustice în tencuială. Restul ferestrelor au închidere dreaptă, sunt accentuate cu ornamente în tencuială și cu pervazuri pronunțate. S-a realizat și un turnuleț de colț pentagonal și arcuit pe partea nordvestică a castelului.

Un parc impozant făcea cândva parte din moșie, astăzi însă se pot depista numai urmele acestuia. Singurul element interesant rămas este a vază de piatră de un metru și jumate înălțime, pe care se pot observa figuri de animale și împodobiri ornamentale, precum și blazonul familiei Béldi care se referă la nevasta lui Teleki Géza, gr. Béldi Margit.

După naționalizare a funcționat o școală generală în clădire, anterior funcționând aici deja o grădiniță, o casă de cultură și chiar și o bibliotecă. În 2002 clădirea a fost retrocedată lui Lázár Pál, nepotul lui Kemény Pál, iar el a vândut-o unei companii private care a inițiat renovări.

 

Cum ajungeți aici?