Lângă castelul cu etaj (astăzi proprietatea Bisericii) s-a construit conacul cu arcade al familiei Bánffy, împreună cu anexele acestuia. În partea sudică a curții dreptunghiulare se afla un depozit de cereale, sub care se întindea o pivniță. După cel de-al Doilea Război Mondial, acest depozit a fost transformat într-un cămin cultural. Unele clădiri încă păstrează stilul tipic al barocului. În scopul protecției, în jurul fortăreții s-a săpat și un șanț de apărare cu apă, urmele căreia sunt vizibile și astăzi. În anul 1936, Albert Bánffy a predat castelul Bisericii Reformate. De atunci castelul a funcționat ca și casă de cultură, cinema, devenind locul preferat al tinerilor din sat. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost casă de nașteri, cabinet medical și școală specială pentru copiii cu deficiențe mintale. Din curtea veche făcea parte și conacul Bánffy, care păstrează elemente în stil baroc și neoclasicist, fiind construit în cea de-a doua parte a sec. XIX.