În 1559 Bethlen György şi soţia sa, Károlyi Klára au construit un corp cu plan dreptunghiular, adiacent donjonului, cu o galerie boltită și au reconstruit părți din castel. Pe o mică fereastră al bastionului apare un monogram, conform căruia și fiul lor, Bethlen Mihály a participat la lucrările de construcții. În anul 1675, Bethlen Elek a întărit castelul cu bastioane înalte poligonale la colţurile incintei. El a fost cel care a scris prima monografie a familiei Bethlen. În acest castel și-a scris Bethlen Farkas cartea de istorie a Transilvaniei.

A fost realizată și o galerie (loggia) deschisă, cu arcade, pe 15 coloane masive de piatră şi scara de onoare cu balustradă, foarte asemănătoare cu Loggia Perényi de la Castelul Sárospatak din Ungaria. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.

Castelul a fost întotdeauna în proprietatea familiei Bethlen, familie care trăia în castel și în secolul al XX-lea, după care, între cele două războaie mondiale a fost părăsită.

Formă de proprietate: castelul a fost restituit familiei Bethlen, momentan se află în folosința Fundației Dévai Szent Ferenc pentru 50 de ani cu condiția renovării castelului.