Castelul este o clădire masivă cu ziduri care depășesc chiar și un metru. Clădirea are 15 axe, fațadele sunt prevăzute cu decorații din tencuială. Clădirea simetrică, cu două nivele, are un plan rectangular, partea centrală fiind flancată pe ambele părți de un rezalit.Această parte a clădirii are trei nivele și are un acoperiș în stil baric, ferestrele de la primul și al doilea etaj sunt despărțite de pilaștri cu capitel ionic. Pe fațada sudică a rezalitului, la primul etaj, s-a construit un balcon deschis. Terenul de 1700 de hectare din jurul castelului a fost concesionat de Samuel von Brukenthal, care l-a închiriat de la Trezorerie pentru 99 de ani. Legenda spune că acest castel a devenit pompos și impozant pentru a o găzdui pe regina Maria Tereza, dar nu există nici o dovată cu privire la această vizită a reginei la monumentul istoric al familiei Brukenthal.

Castelul nu a suferit pagube majore în urma incendiului din 1949. În 1950 s-a schimbat acoperișul și s-a vopsit o parte a castelului, probabil acesta a fost momentul în care o parte a frescelor din sala de bal s-a acoperit cu straturi noi de tencuială. Probabil hergelia formată de familia Brukental, în care se creșteau caii din rasa lipițan, a fost restabilită în 1920 de către Statul Român, apoi în 1950, castelul a găzduit birourile administrative ale hergheliei. Starea castelului se deteriora în mod continuu, iar la sfârșitul anilor 1990 castelul a rămas gol.

Din anul 2002, se are în vedere restaurarea palatului Brukenthal, care aparține companiei Romsilva S.A,  în vederea transformării acestuia într-un Muzeu al Calului Lipițan, dar renovarea încă nu s-a realizat, castelul aflându-se în continuare într-o stare degradată.

(Sursă: Bicsok Zoltán–Orbán Zsolt:„Cu voia lui Dumnezeu, construita-mi curtea...” – Istoria castelelor familiale din Transilvania, Editura Gutenberg, 2012)