După naționalizarea de către comuniști, s-au mutat insituțiile statului în clădire, de-a lungul anilor castelul a servit drept spațiu pentru o școală, un internat, o grădiniță, un semi-dispensar sătesc, urmând ca din 1990 să fie lăsat în paragină. Fotografiile de la intrarea în castel stau mărturie faptului, că acum cățiva ani castelul arăta la fel ca celelalte castele și conace din Transilvania, în ruină.

Clădirea cu două nivele are o lungime de 32 de metri și are camerele boltite. Încaperile erau decorate cu stucatură și pictură murală. Candelabrele erau aduse din Viena, iar mobilierul din lemn masiv din Paris. În acest edificiu deosebit există și o capelă romano-catolică privată în care slujeau călugări franciscani.

În 2007 castelul a fost, în sfârșit, retrocedat moștenitoarei Haller Ilona, după care a fost vândut unor antreprenori din Târgu Mureș, antreprenori, care l-au redat castelului, dar și domeniului întreg frumusețea de altădată și l-au transformat în pensiune.