Numai după moartea lui Szalánczi a trecut castelul în proprietatea familiei Jósika. În anul 1784 românii au dat foc castelului aflat deja în condiții precare, dar familia, chiar dacă numai parțial a putut reabilita castelul. Jósika Miklós a fost cel care a reușit să reconstruiască castelul. S-a mai adăugat o cameră de biliard, o baie și o cameră a fetelor. Miklós a reușit să renoveze și grânariul, dar și grajdul, a mai adăugat un grajd de piatră dar și o moară.

Azi clădirile castelului se află în stare deplorabilă: se mai vede zidul exterior, părți din cele două bastioane și capela. Totuși, s-a construit și un castel în secolul al XIX-lea în stil clasicist în apropiere: este un castel cu un singur etaj, în forma literei „U”, cu un cerdac deschis. La nivelul parterului cerdacul este susținut de patru pilaștri, creându-se astfel trei arcade. În a doua parte a secolului al XX-lea, castelul se afla în proprietatea baronului Jósika Lajos II (1853-1930), după care fiul lui Lajos, János IV (1888-1958) a moștenit proprietatea, care între cele două războaie mondiale era membru al parlamentului român. Adoptarea legii funciare din 1921 i-a cauzat lui Jósika pierderi însemnate, i-a mai rămas 60 de iugăre, castelul și parcul castelului. În timpul celui de al Doilea Război Mondial și după naționalizare imobilele au fost distruse.

Raport de proprietate: în ultimii ani în clădire funcționa un centru de tratament și îngrijire. A fost retrocedată proprietatea moștenitorilor.