Cele două ferestre mari se află între patru stâlpi. Toată clădirea este înconjurată de un timpanon. La cele două colțuri ale clădirii se anexează câte o clădire asemănătoare unui bastion, cu forma în plan dreptunghiulară. Pe ambele părți ale fațadei se observă câte două ferestre.

După naționalizare, conacul s-a folosit ca Parohie, iar după schimbarea regimului, proprietatea a fost solicitată și redobândită de Száitz-Jósika Imre.