Cetatea Báthory, Șimleu Silvaniei
  • Codul din lista monumentelor:
  • SJ-II-a-A-05126
  • Adresă:
  • Şimleu Silvaniei, str. Báthory István nr. 1
  • datare:

Din cauza degradării agravate, castelul renascentist, construit de Báthori István (Ștefan Báthori) poate fi văzut doar în documentația ridicării topografice din 1687, respectiv în arhivele construcției. Despre perioada anterioară a acestei consemnări sunt și mai puține date disponibile: săpăturile, limitate la număr, nu s-au dovedit a avea succes în această privință.

În a doua jumătate a sec. XV, Miklós Báthori a format ramura de Șimleu al familiei, moștenind, în urma mamei sale, mai multe domenii de la familia Bánffi în județele Crasna și Cluj. Este posibil ca la a doua jumătate a sec. XV cetatea aflată în Chinari să fi fost abandonată – ultima însemnare datează din 1435 -, motiv pentru care Miklós a trebuit să-și construiască o nouă reședință. Se presupune că așa s-ar fi construit conacul rezidențial în centrul localității Șimleul Silvaniei, care în prezent reprezintă predecesorul castelului aflat în ruine. Prima mențiune a conacului din oraș datează din anul 1520.

În a doua jumătate a sec. XVI se confirmă existența acesteia, documentele menționând o curie fortificată, denumită castellum. Transformarea renascentistă a castelului fortificat – din care provin și ruinele existente în ziua de azi  – se leagă de nepotul voievodului și regelui Poloniei, Báthori István (Ștefan Báthori), cu același nume. Din data de 1582 tânărul Báthori István (Ștefan Báthori) aduce zidari și cărămidari din Cluj-Napoca, iar în 1592 aduce cadre de geamuri, uși și șeminee realizate de pietrari din Cluj-Napoca. Anul 1592, precum și blazoanele familiei Báthori și Bebek sunt slab vizibile și astăzi desupra porții. În 1594, când Zsigmond își acuză verișorul de iloialitate și îi confiscă averea, castelul ajunge în mâinile Fiscului (Trezoreriei). Castelul ajunge înapoi în proprietatea familiei în perioada scurtei domnii a lui  Báthori András: castelul este locuit de fiul tânărului Báthori István (Ștefan Báthori), András și soția sa Ana.

După eliberarea Oradiei, în 1690, rolul militar al localității Șimleul dispare treptat. Starea fortificației, care și-a pierdut locuitorii cât și funcția, se degradează treptat, procesul fiind accelerat și de războiul dintre curuți și lobonți. La sfârșitul sec. XIX, șanțul cetății a fost împărțit în loturi, iar cea mai marea parte a cetății exterioare a fost clădită. Din aripa vestică a cetății aflate în centrul locallității a rămas doar poarta exterioară și o parte a zidului. În partea de sud,  au rămas două turnuri cilindrice ale clădirilor interioare și două bastioane rectangulare ale cetății exterioare.

Cum ajungeți aici?