La intrarea principală a conacului se afla o placă memorială ordonată de către ultimii proprietari ai conacului, Domokos Dénes și soția lui, Hatolykai Pótsa Klára în luna august 1919. Placa comemora sfârșitul celor cinci ani de război. Placa a fost îndepărtată de pe locul său după 1949; și zăcea nefolosită în curte până în 1974 când cineva a colectat-o și a depozitat-o în muzeu. Această placă dezvăluia informații cu privire la faptul că acest conac a fost deținut de familia Bernáld până în 1570, după aceea de familia Damokos până în 1639, de familia Kálnoky până în 1732, și atunci de familia Zámbler până 1880, iar apoi ultimul proprietar devenise familia Damokos. Descendenții de sex feminin au moștenit conacul generație după generație. Vechiul conac la rândul său a fost construit probabil la sfârșitul secolului al 17-lea - începutul secolului al 18-lea. În 1821 s-au construit două încăperi suplimentare una la latura de sud-est, iar alta la latura de vest a clădirii originale. Această informație este atestată de un document care a fost găsit printre grila de acoperiș pe parcursul unei renovări la sfârșitul anilor 1980. Documentul precizează că Zámbler László și partenerul său, Bernáld Mária au construit aceste încăperi adiționale în 1821.

Una dintre încăperile din spate, cea de nord-est,  ale conacului a fost folosită ca o capelă romano-catolică până când o biserică a fost construită în sat. Acesta este singurul conac Damokos cu o cruce (simbol al religiei romano-catolice) pe acoperiș. Clădirea avea o baie cu un rezervor de apă de 4000 de litri alimentată printr-o pompă trasă de cai, astfel rezervorul putea fi umplut zilnic dacă era nevoie.

Doi stâlpi ai porții în stil baroc-târziu indică granițele inițiale ale proprietății în partea de sud; acești stâlpi sunt în stare bună chiar și astăzi. Dimpotrivă, cei doi stâlpi din mijloc au fost demolate și reconstruite de mai multe ori, dar nu și-au căpătat forma lor originală. Au existat și niște clădiri agricole adiacente conacului, care au dispărut în totalitate, pentru că în anii 1980 au fost construite apartamente în locul lor.

Drepturile de proprietate: proprietate publică, proprietarul: Consiliul Comunal Cernat.