Din secolul al XII-lea, acest sat, aflat la începutul Dinastiei Arpadiene sub domeniul reginei, este amintit ca fiind domeniul ordinului „premontrei” din Váradhegyfok. În 1582, familia Fráter, care conform legendelor era deja proprietarul unui conac din sat în secolul al XIII-lea, primește localitatea Târgușor printr-o donație de la domnitorul Báthori István.

Încăperea mare, caracteristică conacelor, s-a păstrat și azi, fiind flancat de camere de locuit și de alte camere. Azi, coșurile de fum ale clădirii cu două etaje au dispărut, dar cavitățile cuptorului și bucătăria boltită din partea vestică s-au păstrat. Poarta carosabilă de intrare a clădirii cu arcade, prevăzute cu acoperiș francez, este ornată de un fronton în stil baroc, delimitat de pilaștri cu capitel. Inițial, probabil ferestrele fațadei principale de 11 axe aveau chenare în stil baroc. Odinioară, conacul era înconjurat de un parc, stâlpii de cărămizi a porții largi sunt vizibile și azi. Nucleul original, din secolul al XVII-lea, al conacului inițial, îl reprezintă subsolul aflat sub aripa vestică a clădirii, cât și parterul de deasupra subsolului, care conținea un pridvor, o bucătărie, o cameră mică și o cameră mare. Acest lucru este indicat și de monograma F I (Fráter István) aflată pe pereți.

Administrația politică a amenajat în incinta clădirii o cancelarie, o sală de mese, respectiv camere de oaspeți și camere pentru servitori. De la mijlocul secolului al XX-lea, clădirea era utilizată de cooperativa agricolă locală. După retrocedarea conacului, acesta s-a deteriorat.