Prima atestare documentară a localității aflate de-alungul pârâului „Gyeped” (Valea Fânaţelor), la o distanță de 44 km de Oradea, datează în 1523, fiind amintit sub numele de „Halmaghfalwa ”, apoi în 1692 sub numele de „Hagymad-Falua”, iar în 1852 apare deja sub denumirea de azi „Hagymádfalva” (Spinuș). Denumirea de ”Hagymágy” își are originea din limba maghiară, din cuvântul „halom” care înseamnă grămadă, făcând referire la o regiune de deal. Din acesta, denumirea a suferit modificări fonologice, la care i s-a anexat cuvântul „falva” (sat).

La marginile fațadei principale se observă rezalite de colț, pe cea din dreapta aflându-se două ferestre semicirculare, iar pe cea din stânga o fereastră mică, rotundă. Fereastra mare, aflată lângă aceasta, a fost înzidită și s-a păstrat doar o fereastră mică de ventilație. Arcadele pridvorului deschis s-au închis cu ferestre mari cu închidere semicirculară. Două treimi din partea de jos a celor trei ferestre aflate pe fațada laterală dinspre stânga s-au înzidit. Fațada laterală dinspre dreapta a suferit deasemenea modificări: pe aceasta se află două ferestre și o ușă. Fațada posterioară conține șase ferestre cu închidere semicirculară. Datorită modificărilor suferite, conacul frumos de odinioară nu mai are nici o valoare ca monument istoric.