În 1840, John Paget (1808-1892) a venit din Anglia și s-a stabilit la Câmpia Turzii, unde și-a și început construirea conacului. În anii 1830, în Italia, Paget a făcut cunoștință cu Wesselényi Polixéna, pe atunci soția baronului Bánffy László (1795-1839). Datorită acestei femei, Paget a venit în Transilvania și apoi, în 1842, a luat-o de soție. În acest oraș mic, Paget a realizat o gospodărie model, domeniul său devenind în scurt timp locul de inovare agriculturală. El a introdus o nouă ordine economică: a efectuat lucrări de împădurire, a sădit noi soiuri de pomi fructiferi și de viță de vie, aduse din străinătate, a importat mașini agricole și animale din Anglia, a realizat o crescătorie de cai de rasă. Lângă conac erau și gospodării anexe, respectiv și un parc frumos, cu un iaz. În 1848, revoluționarii români i-au devastat conacul, i-au aruncat cărțile în iaz. Cu ajutorul guvernului englez, Paget a reușit să se reîntoarcă în conacul lui devastat, de-abia în anul 1855, moment în care, împreună cu soția sa, au încercat să restabilească gospodăria de odinioară. După această perioadă, Paget a început să se ocupe mai intens cu vinărie, devenind una dintre cele mai renumite figuri din viticultura Transilvaniei. În Câmpia Turzii, Viișoara și Csány (Ungaria) a cultivat în special soiuri de viță de vie din podgoria Bourdeaux.

Toate părțile conacului s-au construit în spirit puritan, puținele ornamente, ca de exemplu blazonul dublu amplasat pe fațada principală, au fost îndepărtate în urmă cu multe cu decenii. Conacul a fost moștenit de nepoata lui John Paget, Ilona Paget (1862-1932), care mai întâi a devenit soția contelui Teleki László (1864-1949), dar în anul 1889, a divorțat de acesta, iar în 1901, a devenit soția baronului Wesselényi (VI) Miklós (1869-1921). Sigura fiică a lor, Erzsébet (1902-1976), a devenit soția lui Máriaffy (V) Lajos (1894-1971) și au emigrat în Austria.

În 1913, Ilona Paget, a donat întreaga moșie Ministeriului Agriculturii Ungare, astfel conacul a devenit sediul Copperativei Agricole, funcție pe care a îndeplinit-o și după Tratatul de la Trianon, dar statul român a creat în clădire și un orfelinat de băieți. Între 1929-1958 clădirea a fost centru de cercetare-dezvoltare agricolă, apoi a devenit Palatul Copiilor. În prezent, conacul este proprietatea Ministeriului Educației, Tineretului și Sportului și este utilizat de Clubul Copiilor din localitate.