Castelul Nopcsa, General Berthelot
  • Codul din lista monumentelor:
  • -
  • Adresă:
  • General Berthelot
  • datare:
  • Formă de proprietate:
  • Proprietate publică

Familia Nopcsa era o familie nobiliară de origine română din Țara Hațegului, primul strămoș veritabil al acestei familii fiind Szilvási Iván (Ioan). În sec. XVIII-XIX, această familie a devenit una dintre cele mai dominante familii nobile din Sudul-Transilvaniei.

Castelul aflat în localitatea General Berthelot a fost construit în sec. XIX, de către Nopcsa (III) László, dar probabil familia avea deja un conac în acest loc. Se presupune, că el a fost cel care a vândut castelul familiei Lónya. După Primul Război Mondial, domeniul și castelul a ajuns în posesia Statului Român, care în anul 1922 l-a donat generalului francez, Mathias Berthelot, și în semn de recunoaștere pentru reorganizarea armatei din 1917, a denumit localitatea după numele acestuia. În 1923, Berthelot a părăsit Țara și a donat castelul și terenul de mai mult de 70 de acri, Academiei de Științe din România. În 1948, castelul a ajuns în posesia Ministerului Agriculturii, iar în timpul comunismului a funcționat ca sediu CAP. În 2001, clădirea se restituie Academiei Române. La acest moment castelul se afla într-o stare foarte deteriorată. La intrare, castelul avea pietre romane cu inscripții și era străjuit de două rânduri de trepte care la capete aveau câte un leu, tot din perioada romanilor. Nu există date cu privire la cine și când ar fi îndepărtat aceste statui din piatră. Castelul elegant, s-a construit în stil clasicist. Fațada principală simetrică este sprijinită pe șase coloane ionice, fiind accentuată de porticul cu timpanon. În spatele șirului de coloane se deschideau ferestre mari, semicirculare și uși cu închidere dreaptă. Intrarea principală cu coloane era flancată de câte două ferestre cu închidere dreaptă, deasupra cărora se aflau sprâncene triunghiulare. Fațada posterioară a castelului se aseamănă cu aceasta, excepție făcând faptul că deasupra coloanelor ionice lipsește timpanonul și se accentuează doar prin câte un geam.

În 2010, clădirea care se afla deja într-o stare foarte degradată, a fost renovată complet printr-un proiect european al Academiei Române. Vocile critice spun că datorită materialelor moderne și a metodelor de construcție, clădirea și-a pierdut caracterul original, cât și strălucirea de odinioară.

Sursă: Bicsok Zoltán-Orbán Zsolt: „Cu voia lui Dumnezeu, construita-mi curtea...” – Istoria castelelor familiale din Transilvania, Editura Guttenberg, 2012.

Cum ajungeți aici?