- Codul din lista monumentelor:
- HD-II-a-B-03476
- Adresă:
- Zam
- datare:
- secolul al XVIII-lea
- Formă de proprietate:
- Proprietate publică
Nopcsa (III.) László (1794-1884) era considerat un mare proprietar de domenii, din Transilvania, el având în posesie, pe lângă domeniile din General Berthelot, Săcel și Zam, și nenumărate sate. Și-a început cariera în diferite oficii, până când, după moartea unchiul său, în 1833 a devenit comite suprem al Comitatului Hunedoara. În luna aprilie a anului 1848, a fost nevoit să renunțe la funcția lui și s-a retras pe domeniul din Zam. Nu cu mult timp mai târziu, fiind invitat de Andrei Șaguna, a participat la Adunarea românilor din Transilvania, la Blaj și a devenit membru al delegaţiei române, ce urma să se prezinte Împăratului. Implicarea lui în revoluția română i-a înfuriat pe maghiari, drept urmare, la data de 3 noiembrie 1848, revoluționarii maghiari au atacat localitatea Zam, unde erau staționați soldații români din Orlat, sediul Regimentului care păzea granița Transilvaniei cu Țara Românească. Revoluționarii maghiari au devastat castelul din Zam, apoi, la data de 2 decembrie s-au întors și l-au demolat. Nopcsa s-a retras din viața publică și a trăit timp de zeci de ani pe domeniile sale din Deva, Hațeg și din mediile rurale. În 1856 a primit rangul de baron al fratelui său, care nu avea urmași. S-au format nenumărate legende în jurul persoanei lui Nopcsa, până când Jókai Mór și-a scris romanul „Săracii bogaţi”, iar locuitorii Comitatului Hunedoara și-au recunoscut de îndată comitele de odinioară, în persoana lui Hátszegi Lénárt – Fatia Negra. Deasemenea, despre Nopcsa Vasile s-a mai presupus că, de dragul soției sale viitoare, Bája Mária, și-ar fi ucis prima soție, pe Kozma Ágnes.
Castelul Nopcsa, demolat în anul 1848, a stat în ruine timp de trei decenii, până când, în 1879, noul proprietar, avocatul vienez Lekisch, l-a renovat. Ultimul proprietar al castelului a fost contele Csernovics Mihály, un nobil din Banat, care, conform descrierilor, a umplut parcul castelului cu plante exotice. În cele din urmă, Csernovics și-a strâns atâtea datorii, încât castelul a fost confiscat și a ajuns în mâinile Statului Român. Cândva incinta castelului găzduia spitalul satului, dar din 1956, în castel funcționează Institutul de boli mintale.
Majoritatea ferestrelor cu închidere dreaptă, de la parter conțin ancadramente, iar la etaj sprâncene de cornișă, accentuate, cât și pilaștri cu capitel corintic. Fațada principală este accentuată de un rezalit central, divizat în trei, semicircular, pe două nivele, care a fost de asemenea ornat cu ancadrament.