Localitatea renumită încă din Evul Mediu, pentru minele sale de sare și pentru lacurile sale sărate, la mijlocul secolului al XIX-lea a devenit centru balnear. Prima clădire cu baie publică era denumită „Géra”, aceasta fiind urmată de multe altele. Stațiunea Sovata s-a dezvoltat la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.

Bernády György, inițial, de ocupație farmacist, a devenit primarul orașului secuiesc între perioada 1902-1913 și 1926-29.  Într-un timp relativ scurt, datorită statorniciei sale, el a reușit să transforme un târg de privincie într-un oraș elitist, modern, de secolul al XX-lea. A creat noi clădiri administrative și o infrastructură modernă. După moartea lui Bernády, casa, care a fost locul preferat al acestuia, a rămas în proprietatea familiei până în anul 1946, an în care văduva acestuia i-a vândut vila unui evreu bogat din București. Acesta din urmă nu a avut posibilitatea să se bucure mult timp de clădire, fiindcă în perioada comunistă, ca urmare a naționalizării, aceasta a fost confiscată. Întreprinderea Balneară de Stat a devenit noul „proprietar”, care întreținea clădirea, însă nu efectua nici o lucrare mai amplă de renovare a acesteia.

După schimbarea regimului, moștenitorii proprietarului deposedat au solicitat restituirea clădirii, drept urmare întreprinderea a renunțat la îngrijirea clădirii. Astfel, mulți ani la rând, casa a rămas fără utilizatori și fără proprietari. Clădirea s-a deteriorat, iar infiltrațiile de apă ale acoperișului și încăperile goale au rezultat ruinarea vilei, aceasta devenind deja un pericol. În urma litigiului care s-a încheiat cu un an în urmă, clădirea a fost retrocedată moștenitorilor proprietarului inițial, două persoane în vârstă, care locuiesc în străinătate. Problemele vilei însă nu s-au soluționat. Azi, vila denumită monument istoric în anul 1990, reprezintă un pericol.