Deasupra cornișei de streașină, pe frontonul clădirii, se află două guri de aerisire. Pe fațada dinspre curte se află un pridvor cu stâlpi de cărămidă și balustradă, flancat de câte o ușă care oferă accesul spre cămară.
Barele ferestrelor sunt simple, iar clădirea are uși de lemn, cu două segmente, de diferite dimensiuni. În urma transformărilor realizate în secolul al XIX-lea, golurile largi de fereastră, construite în stil baroc, au fost înzidite și în locul acestora s-au construit goluri înguste, neogotice, cu închidere în arc frânt.
Clădirea în forma literei „L”, cu nivel de parter înălțat și cu subsol, este înconjurată de un postament înalt, pe care se află ferestre de subsol. Fațada dinspre stradă este dominată de pilaștri cu capitel și bază.
Fortificaţia nouă, urma să preia rolul cetăţii medievale „Bálványos” din apropiere, pe care trezorierul o abandonase. Prima menţiune referitoare la cetatea Gherlei datează din 1539. Cel mai probabil, proiectantul şi constructorul cetăţii a fost arhitectul italian, Domenico da Bologna, care în 1540 se afla la Gherla.
Prima clădire a castelului a fost comandat de către Bethlen Farkas (1505–1552) în anul 1545. Despre această construcţie a lui Bethlen Farkas ne stă mărturie, printre altele, o inscripţie comemorativă, păstrată până în zilele noastre. Pe baza inventarului din anul 1711 se poate afirma că acest edificiu era un palat renascentist cu etaj, decorat cu ancadramente tipice perioadei respective.
Inițial, pe fațada principală a clădirii cu formă în plan dreptunghiulară se afla un pridvor cu brâu median, susținut de arcade cu terminație semicirculară, la mijloc aflându-se un portic deschis, cu arcade, susținut de doi pilaștri și doi stâlpi.
Castelul de astăzi a fost construit în stil clasicist de baronul Bornemissza (II.) Ignác la mijlocul secolului al 19-lea. La construirea castelului au folosit materiale și din ruinele Conacului Bethlen-Thököly, în special elementele de piatră ale turnului-casă și cele ale casei de poartă. Coloanele toscane la fațada dinspre curte reflectă cel mai elocevent stilul clasicist. Imobilul are forma de U, și cu clădirile sale laterale cu peristil ne amintește de castelul de la Drag.
Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.
manager proiecte, media
