De la momentul în care au redobândit moștenirea, familia a renovat clădirea. Cu această ocazie s-a înzidit porticul cu vedere spre est, astfel distrugând caracterul de monument istoric al clădirii. Sub sala de mese și încăperile sudice se află un subsol boltit, dar din cauza prăbușirii unei bolte, aici s-a construit un zid despărțitor.
Porticul în trei axe, cu arcade, amplasat în rezalitul central, este un exemplu al arhitecturii baroce din Transilvania. În centrul frontonului ondulat se observă blazonul familiei. Pe fiecare parte a porticului, clădirea este în patru osii, deasupra ferestrelor cu obloane extinzându-se borduri în formă de arc.
Înainte de naționalizare, a ajuns în posesia familiei Vass, iar după un timp l-au numit moștenitor pe Liviu Teofil Somesan, persoană care a avut grijă de un membru mai în vârstă al familiei. În prezent, clădirea, restituiră familiei Vass și lui Teofil Somesan, este de vânzare.
În zilele noastre, castelul are un aspect foarte eterogen, reflectând transformările efectuate în cursul multiplelor intervenţii din trecut. În ciuda importanței sale istorice, edificiul a fost prea puţin cercetat, investigaţii arheologice făcându-se doar în mod limitat, în cadrul unor statistici sau alte lucrări de construcții.
Construirea castelului a fost comandat de către Boncza Miklós, socrul scriitorului Ady Endre, pentru mama lui Csinszka (Boncza Berta – nevasta lui Ady Endre). Castelul de azi însă nu mai amintește de clădirea fără etaj, cu bastioane de colț, deoarece Boncza Berta, deja nevasta pictorului Márffy Ödön, a vândut castelul scriitorului/politicianului Octavian Goga după Primul Război Mondial.
Cetatea a fost atestată pentru prima dată documentar în 1456, dar cel mai probabil cetatea de piatră datează din secolul al XIV-lea. Istoria clădirii este strâns legată de localitatea Făgăraș amintită în 1428. Cetatea din Făgăraș era cea mai mare din provincie, iar istoria regiunii s-a legat de această cetate care domina împrejurimile.
Odinioară, conacul era înconjurat de un gard de cărămidă, cu tencuială albă, de fiecare parte a porții aflându-se câte un loc pentru ședere. În partea sudică a proprietății se află conacul, construit din lemn, în prezent acoperit cu țiglă. Clădirea are două intrări, intrarea pe ușa principală se face prin porticul din lemn, cu vedere spre sud, iar cealaltă intrare se află în partea vestică.
După naționalizarea din 1949, clădirea s-a utilizat ca și gospodărie de îngrășare porci, cât și ca gospodărie agricolă comună. Cu toate acestea, în 1989 conacul se afla încă în stare bună, îndă după lichidarea cooperativei de producție, localnicii i-au înlăturat toate părțile mobile.
Reconstor, interior designer
