Pe o terasă lată care coboară în pantă, într-un cadru pitoresc, pe partea dinspre vale a localității, se află una dintre podoabele Dalnicului, conacul Gaál. Clădirea de formă dreptunghiulară, cu două nivele, construită din cărămidă, are acoperiș în formă de cort, din țiglă. 

Conacul Géczy a fost construit în anii 1880, de către Géczy János. Clădirea a fost ridicată în stil eclectic, cu plan în formă dreptunghiulară. La cele două părți ale clădirii se observă câte o clădire cu acoperiș în două ape, țeșit.

După naționalizare, în conac s-au mutat diferite instituții de stat, care au lăsat clădirea să se degradeze. Din fericire, după 1989, clădirea a ajuns în posesia unui întreprinzător, care a investit o sumă mare de bani pentru restaurarea acesteia. Să sperăm că într-o zi, această clădire extraordinară va radia de frumusețea de odinioară.

Mijlocul clădirii regulate, dreptunghiulare este articulată de pridvorul cu geamuri. Accesul în pridvor se face prin partea stângă, intrarea în subsol aflându-se la mijloc. Fațadele sunt aproape simetrice, fațada principală conține câte o fereastră care articulează marginile pridvorul.

Mijlocul fațadei principale al clădirii vopsite în alb, cu pereți de bârne, este flancată de un pridvor. Intrarea se face din mijloc, pe o parte și pe cealaltă a pridvorului aflându-se câte două deschideri arcuite.

În noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, în această clădire și-a petrecut ultima noapte poetul Petőfi Sándor, care și-a dat viața în bătălia de la Albești. El a sosit în compania lui Zeyk Domokos, însoțit de generalul Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci, Varga Zsigmond.

După naționalizarea din 1949, clădirea s-a utilizat ca și gospodărie de îngrășare porci, cât și ca gospodărie agricolă comună. Cu toate acestea, în 1989 conacul se afla încă în stare bună, îndă după lichidarea cooperativei de producție, localnicii i-au înlăturat toate părțile mobile.

Moștenitorii lui Gyula au decedat în perioada 1940-1944, astfel după naționalizare, restituirea conacului s-a solicitat de către un moștenitor al soției sale, care după ce a intrat în posesia acestuia, l-a și vândut. Noul proprietar a folosit clădirea ca și sediu al unei firme și ca spațiu de depozitare.

Clădirea are planul în forma de L, are subsol și fațada îi este articulată de turnurile antice, asimetrice. Scara de piatră cu balustrada din fier forjat, situat între turnuri, asigură accesul în cele două aripi ale clădirii.

Intrarea principală a clădirii dreptunghiulare, un „pridvor furat” dă spre o sală de mese cu pereții și tavanul zugrăvit. Pereții prezintă crăpături în mai multe locuri, iar într-un colț, tencuiala tavanului a căzut. Pereții camerei de dormit, situat în partea de sud-vest, sunt deasemenea pictate.

Luând în considerare planimetria clădirii se poate preciza că acesta aparține conacilor secuiești construite în secolul al XVII-lea. Forma în plan dreptunghiulară reflectă efectul arhitecturii populare. Conacul, al cărui tindă este prevăzută cu subsol, este compus din mai multe încăperi, o sufragerie, camere de dormit, bucătărie și camere conexe.

În sala cu tavan cu grinzi de lemn, se observă pictura inspirată din istorie a lui Varga Nándor Lajos.

În partea stângă a porții principale se află o construcție mică, din lemn, care are o bancă și un acoperiș, inițial reprezentând clădirea paznicului. În partea dreaptă a porții principale se află poarta mică, prevăzută cu semi-stâlpi de susținere. Capitelurile acestora sunt formate din frunze de acand, stilizate și volute, vopsite, ondulate în stil baroc. Deasupra capitelurilor se observă antablamentul clasic, format din arhitravă, friză și cornișă.

Inițial, pe fațada principală a clădirii cu formă în plan dreptunghiulară se afla un pridvor cu brâu median, susținut de arcade cu terminație semicirculară, la mijloc aflându-se un portic deschis, cu arcade, susținut de doi pilaștri și doi stâlpi.

Pe fațada dinspre curte, pridvorul este flancat de câte o fereastră, cu închidere dreaptă, prevăzut cu ancadramente simple, obloanele acestora fiind vizibile și în ziua de azi.

Clădirea în forma literei „L”, cu aripi aproape egale, are un singur nivel și este acoperită cu țiglă, având un acoperiș în două ape, țeșit. Aripa dinspre stradă este paralelă cu strada, iar partea dinspre curte este perpediculară cu strada. Pe fațada dinspre curte se extinde cel mai spectaculos element arhitectural al clădirii neornate, un hol deschis, cu arcade, prin care se pot accesa diferite încăperi ale conacului.