Rezultatul restaurării acestui castel a fost ridicarea părții centrale ale acestuia și construcția a mai multor elemente decorative. Ultimul proprietar al acestui castel a fost Béldi László (1870-?), prefectul Comitatului Târnava-Mare. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, familia Béldi a vândut castelul lui Barbu Pantazi, inginer român, în posesia căruia nu a rămas mult, deoarece castelul a fost naționalizat de comuniști.

În prezent, ansamblul de construcție este îngrijit de Mikes Imre (1942) și de familia acestuia, în clădirea-poartă mutându-se fiul său, Zsigmond (1972) și soția acestuia. Familia relocată din Germania intenționează, ca după restaurare, să utilizeze moșia în scop turistic.

Moșia din Ozun a fost din secolul al XV-lea în proprietatea familiei Béldi, iar tot în acest secol s-a construit și un conac pe proprietate. Până la naționalizarea din 1949 castelul se afla în proprietatea contesei Mikes Kelemenné Béldi Emma. După naționalizare, clădirea a fost transformată și folosită drept sediu pentru diverse întreprinderi. Familia Mikes a redobândit clădirea în 2004, în urma unui proces.

Fațadele construcției sunt perfect simetrice, perechile ferestrelor de la parter se pot găsi și la etaj. Elementele decorative ale tavanului sunt formate doar din dungile orizontale și verticale finisate din tencuială.

Pe suprafața de 1100 m2, în fața castelului frumos decorat, s-a amenajat un parc bine îngrijit, un teren de tenis și o herghelie de cai și proprietarii au trăit aici fericiți, până la naționalizare.

Castelul a fost etajat, drept urmare și-a pierdut aspectul inițial. Castelul este înconjurat de un parc dendrologic în care se găsesc tot felul de specii interesante, arbori tisa, platani, arborele prințesei, însă acesta este neglijată de ani de zile.

 În anul 1946 castelul Bethlen a fost confiscat, clădirea fiind preluată de Ministerul Sănătății. În acea vreme, în incinta acesteia se plasau persoanele bolnave mintal. În prezent, moștenitorii revendică clădirea, care de-alungul timpului și-a pierdut frumusețea. Cazul lor nu a fost încă finalizat.

Moșia din Arcalia are o suprafață de 16,5 hectare și include 3 clădiri și un parc dendrologic cu mai mult de 150 de specii de plante locale și exotice. Clădirea principală a fost construită cu cca. 150 de ani în urmă și este singurul castel în stil maur-bizantin în Transilvania.

Castelul a fost construit la dorința lui Bethlen Miklós, între anii 1667-1683. Pe vremuri, clădirea era apărată de un zid de piatră, 5 bastioane și un șanț de apărare cu apă. În anul 1719 aici s-a căsătorit fiica lui Bethlen Miklós, Ágnes, cu baronul Kemény Zsigmond. În anul 1856 castelul a devenit proprietatea familiei Bruckenthal. Baronul a renovat clădirea și a înființat o școală de agricultură aici.

La începutul sec. XVII castelul a fost preluat de soția contelui Bethlen István, Széchy Mária, pomenită în literatura maghiară sub numele de ”Venus de Murany”, care mai târziu a vândut domeniul și castelul principelui György Rákóczi I.

Satul a fost primit cadou de către familia aristocratică Bethlen în anul 1577. Aici s-a născut Bethlen Gábor, principele Transilvaniei. Clădirea cu un singur etaj era protejat la nivelul parterului de numeroase creneluri, la etaj având ferestre duble în stil renascentist era un model tipic de conac al aristocraților din secolul al XVI-lea, conac, care pe lângă condițiile de protecție mai oferea și o viață confortabilă locuitorilor.

Prima clădire a castelului a fost comandat de către Bethlen Farkas (1505–1552) în anul 1545. Despre această construcţie a lui Bethlen Farkas ne stă mărturie, printre altele, o inscripţie comemorativă, păstrată până în zilele noastre. Pe baza inventarului din anul 1711 se poate afirma că acest edificiu era un palat renascentist cu etaj, decorat cu ancadramente tipice perioadei respective.

În anii 1640-1642 castelul a fost extins şi modificat de către fiul lui Bethlen Farkas, scriitorul, istoricul și cancelarul Bethlen János (1613?-1678). În această perioadă, în partea de sud, s-a construit fațada principală cu arcade, peste care s-a construit loggia cu arcade plate și zidul de apărare care înconjoară castelul, cât și bastionul proiectat de Haller Gábor.

Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.

Oamenii de știință sunt de de părere că acest castel s-a construit de Kamuthy (II.) Balázs, iar aripa de vest conține edificiul care datează din anul 1620, care reprezintă baza prezentului castel. Cu mai mult de jumătate de secol, la sfârșitul sec. XVIII, începutul sec. XIX, proprietarul de atunci, contele Wesselényi (VI.) István a modificat conacul construit în stil renascentist, în castelul neoclasic, oferindu-i forma actuală de ”U”.

Castelul construit în stil baroc (perioada târzie), cu două niveluri, are forma în plan ”U”, aripile castelului sunt scurte și nu are curte interioară. Originar, pe ambele nivele se deschideau holuri cu arcade, cele de la etaj fiind ulterior învelite cu geam.