Înainte de naționalizare, a ajuns în posesia familiei Vass, iar după un timp l-au numit moștenitor pe Liviu Teofil Somesan, persoană care a avut grijă de un membru mai în vârstă al familiei. În prezent, clădirea, restituiră familiei Vass și lui Teofil Somesan, este de vânzare.

Predecesorul castelului este conacul András din secolul al XV-lea, primul corp fiind construit în 1450. Reședința nobiliară a fost modificată și reconstruită de mai multe ori în secolele XVI-XVII. Una dintre aceste lucrări a fost făcută de Lázár János, atestată de o placă care datează din 1532. Conform tradiției, Bethlen Gábor și-a petrecut copilăria în acea clădire.

Castelul cu o formă în plan dreptunghiulară este rezultatul unei reconstrucții de la sfârșitul sec. XIX. Axa centrală a fațadei principale cuprinde un pridvor susținut de coloane toscane, acesta fiind singurul element din clădire care are ornamente. Fațada dinspre parc este accentuată de două ferestre simple, cu sprâncene prevăzute cu mai multe benzi de decorațiuni din tencuială.

Clădirea cu două etaje are un acoperiș în patru ape. Fațada dinspre stradă este dominată de un rezalit cu stâlpi, care este flancată de ferestre semicirculare, cu închidere dreaptă. Fațada posterioară este dominată de două porticuri.

La sfârșitul celui de-al Doile Război Mondial, castelul a fost incendiat de nemții aflați în retragere. De atunci castelul a intrat în degradare, pe acesta efectuându-se doar niște lucrări mici de conservare.

În 1860, conform lui Orban Balazs: „a fost un castel voluminos și fortificat, care în prezent, se află parțial în ruine, o parte a acestuia fiind modificat”. În anii 1870, la ordinul lui Máriaffy Albert, castelul s-a modificat, lucrările de construcție fiind executate de maistrul zidar Soós Pál (1843-1910) din Târgu Mureș.

Barele ferestrelor sunt simple, iar clădirea are uși de lemn, cu două segmente, de diferite dimensiuni. În urma transformărilor realizate în secolul al XIX-lea, golurile largi de fereastră, construite în stil baroc, au fost înzidite și în locul acestora s-au construit goluri înguste, neogotice, cu închidere în arc frânt.

Moștenitoarele au donat clădirea castelului Metropoliei Ortodoxe, astfel din 1993 în incinta castelului funcționează o mănăstire. Cu „ajutorul” Bisericii, clădirea și-a pierdut mult din caracterul său original.

Structura clădirii cu un singur nivel este simetrică, iar axa centrală a fațadei vestice este accentuată de un portic cu timpanon, susținut de stâlpi. Pe ambele părți ale acestuia se observă câte cinci ferestre cu închidere dreaptă, iar în colțul clădirii câte o fereastră geamănă. Armonia fațadei estice se datorează celor 14 coloane simple, dorice.

Castelul a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neo-gotic englez. Este o clădire situată în direcția est-vest, construită cu două aripi principale, care conțin 64 de camere. Într-un colț al fațadei posterioare s-a construit un turn cu forma în plan dreptunghiulară, cu trei etaje, acoperite cu coif și giruetă.

În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit sediul  Gospodăriei Agricole de Stat, apoi casa de vară a Federației Sindicale, după care în clădire a funcționat un orfelinat, o școală, cât și sanatoriu și spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel.

Castelul simplu construit la sfârșitul secolului al XIX-lea este o clădire cu un singur etaj, a cărei fațadă principală este accentuată de rezalit. Rezalitul central se află pe axa simetrică a clădirii. Intrarea principală, aflată în mijlocul clădirii cu trei volume alipite, este accesibilă prin niște scări.

Una dintre importantele clădiri ale familiei Mikes, conacul din Zagon, datează din sec. XVII, fapt atestat și grinda pe care se află inscripționată anul 1632 și monogramele proprietarilor B:M și E: D. Clădirea este considerată casa natală a lui Mikes Kelemen, fapt de asemenea atestat de o inscripție descoperită în timpul lucrărilor de modificare de la începutul sec. XX.

Castelul Mikó a fost construit în anul 1827, în partea de nord a satului Olteni. Curtea castelului este înconjurată de ziduri mari, asemenea zidurilor cetăților. În spatele curții, pe partea dreaptă a Oltului, se ridică castelul construit în stil clasicist.

Castelul Missics din secolul al XIX-lea funcționează astăzi ca muzeu. Sunt expuse colecţiile de artă ale Eleonorei Costescu şi Vasile Varga, alcătuite din picturi românești moderne, picturi din şcolile italiene, flamande, engleze, franceze, ungare, piese de artă decorativă (argintărie, porţelan, sticlă, mobilier).

Castelul a fost construit de baronul Fechtig-Fechtenberg, iar în 1858, a ajuns în posesia familiei Mocioni. Castelul este situat în mijlocul unui parc cu dimensiuni mari. Pe două fațade ale clădirii se observă câte o terasă, care este prevăzută cu blazonul familiei Mocioni.