Castelul a fost construit între 1768-1770, apoi în 1790 a suferit mici modificări. Castelul etajat, construit în stil baroc, are formă de U și conține două aripi laterale. Fațada dinspre stradă are nouă axe, iar ferestrele sale au obloane. Partea centrală este acoperită cu acoperiș cu pantă ruptă, în stil baroc. Fațada dinspre curte are nouă axe, iar în centrul acesteia se observă un balcon deschis, cu balustradă din fier forjat. Balconul este susținut de doi stâlpi care formează o arcadă în ambele direcții.

Aspectul de azi al castelului se datorează lucrărilor de construcție, realizate în două etape: lucrările de construcție realizate la începutul secolului al XVII-lea de către Bethlen Gábor și cele realizate la mijlocul secolului de Bethlen Katalin.

Predecesorii familiei Csáky s-au stabilit în sat la sfârșitul secolului al 16-lea, când Báthory Zsigmond, principele Transilvaniei, a donat moșia lui Csáky István, comandantului oștirii Transilvaniei. El a început să construiască un castel în stil clasic în 1808. La vremea aceea acel castel era cea mai prestigioasă cladire din întreaga regiune.

În 1937, din cauza unor dificultăți economice, familia Csekonics a demolat castelul proiectat de arhitectul Ybl Miklós .

În 1939, castelul a ajuns în posesia medicului Adam Iancu din Curtici, care a defrișat 10 hectare din parcul din jurul edificiului. Din 1968, parcul cu cele 17 hectare rămase, este declarat parc dendrologic, aici găsindu-se specii ca Arborele padogelor (Gingko biloba).

Asemenea multor clădiri nobile din regiunea Baraolt, castelul a fost construit în stil renascentist (perioada târzie), iar în secolul al XIX-lea i s-a adăugat o aripă, construită în stil clasicist. Clădirea conține mai multe scupturi în piatră, valoroase, construite în stil renascentist (perioada târzie).

Castelul Daniel din Vârghiș se află pe locul conacului inferior al familiei. Castelul cu sculpturile renascentiste (perioada târzie), ornamentele baroce și extinderile clasiciste reprezintă una dintre cele mai spectaculoase monumente ale regiunii Baraolt. Ansamblul de clădiri, situat pe axa longitudinală est-vest, este înconjurat de un gard de piatră, intrarea făcându-se prin poarta situată în direcția nord-est. În partea de sud se poate observa parcul imens, cât și fațada care cuprinde emblemele castelului.

Potrivit presupunerilor, proprietarul castelului din secolul al XIX-lea, Dániel Mihály era descendentul familiei armeane Dániel din Gherla. După naționalizări, complexul de clădiri funcționa ca CAP, iar după 1990 a fost restituit familiei Dániel. Familia a vândut complexul, iar acum funcționează ca han, iar în clădirile adiacente funcționează un restaurant și o cramă.

După naționalizare, castelul a fost golit, iar în 1950 a fost transformat în sanatoriu TBC, care a funcționat până în toamna anului 2006. Pereții exteriori încă păstrează blazonul familiei. În partea dreaptă a castelului se află un bastion frumos ornat. Deasupra intrării spre scara spiralată ce duce în turn se poate citi anul 1904.

Construcția castelului în stil eclectic cu trei etaje a fost comandată de către groful Károlyi Tibor și Dégenfeld-Schönburg Emma. Original, castelul era prevăzut cu un acoperiș cu două ape, însă acesta a fost modificat în stil romantic în 1914.

Primul castel din localitatea Cuci a fost construită în secolul al XVII-lea de către contele Pekry Lőrinc, general al curuților, și soția sa, baronesa Petrőczi Kata Szidónia, prima poetă maghiară al epocii baroc.

Fortificaţia nouă, urma să preia rolul cetăţii medievale „Bálványos” din apropiere, pe care trezorierul o abandonase. Prima menţiune referitoare la cetatea Gherlei datează din 1539. Cel mai probabil, proiectantul şi constructorul cetăţii a fost arhitectul italian, Domenico da Bologna, care în 1540 se afla la Gherla.

Pe locul edificiului actual se găsea încă din anii 1680 cabana de vânătoare a lui Forray András, iar castelul actual a fost construit în anii 1830 în locul acestuia. Castelul a fost refăcut în stil neoclasic în secolul al XIX-lea, timp în care castelul se afla în proprietatea familiei Hunyady. După moartea contelui Hunyady Károly, castelul a fost cumpărat de către familia Mocioni, familie aflată în relații apropiate cu familia regală română. De aici, castelul a trecut în proprietatea lui Mihai I., care a început lucrările de realibilitare, după care, în 1945 a fost naționalizat.

Renumele castelului i se datoreaza grădinii de 67 de hectare. Această grădină a fost amenajată în a doua jumătate a sec. XVIII, de către contele Ferenc Gyulay (V.), prima atestare scrisă datând din 1763, moment în care s-au plantat o serie de specii de plante rare.

Familia generalul Gyulay Ferenc I a primit în anul 1638 moșia din Mintia în cadou și în foarte scurt timp începe construirea castelului-reședință a familiei. Castelul s-a construit conform stilului renascentist, care a suferit ulterior anumite modificări comandate de către contele Gyulay Lajos, ultimul moștenitor al familiei.

Construcția primului castel în această locație a fost comandată de Alárdi Ferenc în secolul al XVI-a. În 1575, armatele lui Báthori István, principele Transilvaniei, au cauzat daune majore castelului. Ruinele de azi al clădirii baroce, cu plan de bază în formă de U, a fost ridicată de către Haller Gábor în 1760.