Asemănător cu castelul Haller din Sânpaul și acest castel are o formă de ”U” în plan, în stilul așa-numitelor palate Grassalkovich. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre.

În 1674, domeniul din Glodeni, împreună cu cele din Dumbrăvioara și Pădureni, au fost donate de principele Transilvaniei Apafi Mihály, lui Teleki (II) Mihály. În 1756, domeniul s-a rupt din posesia familiei Teleki din Gornești, ajungând în posesia contelui Teleki (I) Lajos (1716-1758), care împreună cu soția sa, contesa Bethlen Katalin (decedată în 1790) a întemeiat ramura Șapartoc a familiei.

Construcția castelului a fost începută în 1769 de către Sámuel Teleki. Aripa nordică a castelului a fost edificată între anii 1769–1770, iar construcţia aripei de sud a fost începută în 1773. Şantierul era condus de renumitul maistru târgumureşean de origine germană, Paul Schmidt.

Forma actuală a castelului fost dată în anul 1891, pe vremea lui Teleki László Gyula. El a fost cel mai mare moșier al zonei din secolul al XX-lea. Satulung a fost sediul domeniului său, și tot aici a și fost înmormântat, în 1936.

Contele Teleki Géza a construit un castel frumos, la care aparținea și un parc mare. Ultimul proprietar al conacului a fost prim-ministrul contele Teleki Pál, care l-a utilizat și pentru vânătoare.

Primul castel fortificat a fost construit de Gálfi, iar în 1742 contele István Mikes al II-lea (1708–1761) a construit aici, folosind elementele arhitecturale ale vechiului castel, un castel în stil baroc. În octombrie 1848 reședința a fost distrusă de trupele lui Simion Prodan, iar în 1854 a cumpărat castelul de la Benedek Mikes IV contele Imre Mikó de Hídvég (1805–1876), vărul lui Benedek. Noul proprietar a reconstruit castelul după planurile arhitectului clujean Anton Kagerbauer în stil neogotic, de inspiraţie romantică.

După schimbarea regimului, moștenitorii familiei Temesváry au solicitat restituirea castelului și al domeniului, astfel în anul 2000, proprietatea a ajuns în posesia clujeanului Nagyosy Zoltán. În prezent, în castel funcționează grădinița care poartă numele lui Temesváry János. Grădina de odinioară servește drept teren de joacă pentru copii preșcolari.

În stânga drumului naţional ce duce de la Tărgu-Mureș spre Sighișoara se vede castelul în condiţii deplorabile și câteva anexe aparținând castelului. Ansamblul stă astăzi într-un mediu pleșuv, dar în epoca sa de aur avea o grădină de 120 de iugări.

După o înregistrare din 1748, pe locul castelului actual se afla un conac, această clădire fiind probabil predecesorul castelului actual. Castelul Tholdalgi a fost construit în anii 1890 în stil clasicist. Constructorul castelului cu mansardă şi cu faţada cu coloane a fost Zsigmond Toldalagi I. (1766–1847). Aici a născut şi fiica cea mare a proprietarului, Katalin (1800–1860) şi unul dintre fiii săi, Mihály VII. (1817–1876).

În anul 1973 clădirea a fost amenajată să găzduiască centrul cultural și astfel o parte a încăperilor centrale s-au unit. Pe lângă lucrările din exterior, în vederea construirii scenei și a tribunei pentru spectatori, în conac s-au efectuat lucrări de modificare a interiorului, ceea ce a afectat în mod semnificativ valoarea arhitecturală a clădirii.

Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea în stil eclectic, în mijlocul unui parc uriaş. Este o clădire în formă de L. În epoca sa de glorie, moşia a fost înconjurată de un parc întins de vânătoare. Constructorul a fost contele Kálmán Tisza, iar în anii 1900 proprietatea a devenit moşia centrală a familiei Tisza.

Castelul lui Vízaknai Miklós a fost pomenit în sat pentru prima oară în 1467, iar în 1598 se afla în posesia lui Mihai Viteazul, domnul Țării Românești. După aceea a devenit proprietatea familiei Gálfi, iar în 1629 Bethlen Gábor a dăruit-o lui Toldi György. Castelul a rămas proprietatea familiei până în secolul al XIX-a.

Castelul din Zau de Câmpie, construit între 1908 şi 1912, e unul dintre castelele istoricizante târzii, care nu au mai urmărit caracteristicile unui singur stil istoric, deoarece la amurgul istorismului arhitecţii au îmbinat diverse forme istorice, în cazul nostru cele neogotice şi neoromanice. În ceea ce priveşte planimetria şi organizarea spaţiului, castelul din Zau de Câmpie corespunde pe deplin programului Asociaţiei Maghiare de Ingineri şi Arhitecţi din 1907, care a încercat să formuleze normele unui castel ideal în epoca respectivă.

Castelul Ugron se află în partea de vest a localității Filiaș, situat pe malul stâng al râului Târnava Mare. Castelul a fost construit pe locul unui conac din secolul al XVI-lea.

În anul 2009 moșia a fost restituită moștenitorilor. În prezent, castelul găzduiește temporar Centrul Cultural și un muzeu.

Castelul Vécsey, aflat în mijlocul unui vast parc deondrologic, era o clădire cu forma în plan pătrată, cu trei etaje și o curte interioară, însă în anul 1829 ultimul etaj, ornamentat cu sculpturi de lemn, s-a distrus în urma unui incendiu. Astfel, clădirea a rămas cu un singur etaj, iar sub acoperișul pus se observă terminațiile interesante ale streșinelor, decorate cu capete de dragoni susținute de șerpi.