În ziua de azi, într-o parte a clădirii funcționează o cârciumă, iar celelalte părți sunt utilizate ca și locuințe.

Unicitatea castelului este oferită de terasa largă, prevăzută cu balustradă din piatră, cât și de frontonul în stil rococo pe care se observă sculptura jucăușă formată din motive ale blazonului, acestea fiind construite în anul 1786 și reprezintă opera sculptorului clujean Anton Schuchbauer.

După naționalizare, în castel a funcționat o școală specială, apoi un orfelinat. În anul 2003, Biserica Greco-Catolică a solicitat restituirea clădirii, astfel în ziua de azi, castelul găzduiește călugări. Noii proprietari i-au oferit clădirii un acoperiș nesemnificativ de tablă.

Castelul în stil baroc, din Hodod, se află în centrul satului, lângă drumul național care străbate localitatea. Clădirea are o formă în plan dreptunghiulară și fațada principală spre curte. Fațada dinspre stradă este precedată de o grădină cu flori.

Castelul și-a căpătat aspectul de astăzi în perioada lui Wesselényi Miklós, iar în 1771 tot el a construit și manejul lângă castel. Statuia de cal, vizibilă pe peretele grajdului, a fost sculptat de Johannes Nachtigall.

Ca urmare a evenimentelor din 1989, castelul a găzduit un timp soldați, apoi, în 1996 a fost preluat de măicuțele Mănăstirii Sfânta Cruce din Oradea, cu scopul ca după renovare aici să se organizeze tabere pentru copii. La această dată au dispărut elementele de ornare a fațadelor, iar ferestrele s-au schimbat cu ferestre izolatoare din PVC.

Din cauza degradării agravate, castelul renascentist, construit de Báthori István (Ștefan Báthori) poate fi văzut doar în documentația ridicării topografice din 1687, respectiv în arhivele construcției. Despre perioada anterioară a acestei consemnări sunt și mai puține date disponibile: săpăturile, limitate la număr, nu s-au dovedit a avea succes în această privință.

Cetatea s-a restaurat în perioada 1975-1981. În prezent, în cetate funcționează un restaurant cu specific medieval și tot aici se poate observa o expoziție de arme. Dealul este împădurit și amenajat cu alei.

Clădirea are un acoperiș în două ape, cu pantă abruptă, iar turnul specific, în formă de cerc, este acoperit cu șindrilă. Caracteristica clădirii este faptul că arhitectul Kós Károly a proiectat fiecare ușă și fereastră, fiecare mâner și balama, într-un stil artistic.

Cetatea se află în centrul comunei, pe o suprafață proeminentă a unei zone mlăștinoase. Din Evul Mediu, localitatea Stremț se află sub administrația județului Alba.

Cetatea a fost atestată pentru prima dată documentar în 1456, dar cel mai probabil cetatea de piatră datează din secolul al XIV-lea. Istoria clădirii este strâns legată de localitatea Făgăraș amintită în 1428. Cetatea din Făgăraș era cea mai mare din provincie, iar istoria regiunii s-a legat de această cetate care domina împrejurimile.

Construcția cetății a fost începută în 1623, zece ani după ce proprietarul cetății, Francisc Mikó de Hídvég (1585–1635) a devenit căpitan al scaunelor Ciuc, Gheorgheni şi Caşin. Ferenc Mikó este o personalitate importantă a vieții politice din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVII-lea, a fost și supusul credincios al principelul Gabriel Bethlen, diplomat și cronicar.

De ani de zile, în incinta conacului funcționează un spital psihiatric, astfel conacul nu este deschis vizitatorilor.

Acest conac a fost locuită până la începutul anilor optzeci, apoi a început să se degradeze: în anul 2000, clădirea a devenit un pericol de viață, se inunda și mai multe grinzi s-au prăbușit, pereții s-au umplut de ciuperci.

În comuna Reci din județul Covasna se găsesc două conace Antos, dintre care conacul mai mare ca mărime este mai veche și mai spectaculoasă. Clădirea a fost reconstruită de mai mult ori, colonada rămânând în starea originală, primind forma sa actuală aproximativ în anul 1828.

La momentul construcției, conacul s-a prezentat ca o clădire cu două ori trei nuclee cu axa pidvor și bucătărie. În partea dreaptă a pidvorului (primul palat), la poarta curții și pe partea zidului de protecție a Bisericii Luterane, patronate de proprietari, se afla sufrageria și Casa Domnului, pe cealaltă parte aflându-se casa femeilor și a fetelor, de unde scările duceau spre grădina de flori.